Pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu

Sfântul Marcu a fost cel care a călătorit mereu şi i-a slujit Sfântului Apostol Petru, Corifeul Apostolilor;în prima lui Epistolă, acesta îl numeşte pe Marcu fiul său - nu fiu după trup, ci fiu după duh (I Petru 5: 13). Pe când Marcu se afla la Roma împreună cu Apostolul Petru, credincioşii l-au rugat să scrie pe hârtie învătăturile mântuitoare ale Stăpânului Hristos, minunile Lui si viaţa Lui, ca să le aibă pe acestea pururea cu dânşii. Astfel Marcu a scris Sfânta Evanghelie, pe care Sfântul Apostol Petru a văzut-o şi citit-o cu ochii lui şi a dat mărturie despre ea că este adevarată. Marcu a fost hirotonit episcop de Sfântul Petru şi trimis să predice în Egipt. Şi aşa s-a făcut Sfântul Evanghelist Marcu întâiul predicator al Cuvântului şi întâiul Episcop în Egipt. Egiptul se afla atunci întru cel mai adânc întuneric al păgânismului, idolatriei, vrăjitoriei şi răutaţii celei drăceşti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfântul Marcu a izbutit să semene sămânţa învăţăturii lui Hristos prin toată Libia, Ammonichia şi Pentapolis. Din Pentapolis Sfântul Marcu a coborât la Alexandria, unde l-a purtat Duhul lui Dumnezeu. În Alexandria el a izbutit să întemeieze Biserica lui Dumnezeu, să hirotonească episcopi, preoţi si diaconi, şi să-i întărească pe toţi întru Sfânta şi Dreapta Credinţă. Sfântul Marcu îşi întărea învăţătura prin
multe si mari minuni. Când păgânii au început să îl acuze pe Marcu că le distruge credinţa lor idolească, şi când guvernatorul cetăţii a pornit să-l vâneze, Sfântul Marcu s-a întors la Pentapolis, unde a continuat sa întărească lucrarea care o începuse acolo. După doi ani Sfântul Marcu s-a întors la Alexandria, spre bucuria mare a credincioşilor, al căror număr sporise minunat. Aceasta a fost împrejurarea în care păgânii l-au prins pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu, l-au legat în lanţ tare şi au început să-l târâie peste pietrele ascuţite ale drumului, strigând tare: „Să-l târâm pe bour în staul!" Rănit şi însângerat în tot trupul, Sfântul Apostol si Evanghelist Marcu a fost aruncat în temniţă unde mai întâi a venit la el un înger ceresc care l-a mângîiat şi l-a întărit. După aceea S-a pogorât la el însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, şi i-a zis: „Pace ţie, Maree, Evangheliste al Meu!" La aceste cuvinte Marcu a răspuns: „Pace si Duhului Tău, O Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase al meu!" în ziua următoare idolatrii cei sălbatici l-au scos pe Marcu din închisoare şi iar au început să-l târască peste bolovanii uliţelor Alexandriei, cu acelaşi urlet: „Să-l târâm pe bour în staul!" Sfâşiat si sfârşit de chinuri, Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu a murmurat: „întru mâinile Tale, Doamne, dau sufletul meu." Astfel Marcu a murit iar sufletul lui s-a înălţat la lumea cealaltă, mai bună. Sfintele lui rămăşiţe au fost înmormantate cu cinste de către Creştini, la ele lucrându-se de-a lungul veacurilor mari minuni de vindecare a tuturor bolilor, neputinţelor si durerilor sufleteşti si trupeşti.

Sfantul Nicolae Velimirovici-Proloagele de la Ohrida

Despre munca si trandavie

Diavolul rapid afla lucrare pentru mainile cele trandave,iar ingerul Domnului repede afla indeletnicirea potrivita mainilor celor harnice.In aceasta lume in permanenta miscare si neincetata schimbare si prefacere,omul trebuie sa fie mereu ocupat,fie ca vrea fie ca nu,ori cu lucruri bune,ori cu lucruri rele.Caci trandavul de fapt nu sta niciodata degeaba.El este un harnic luptator in slujba diavolului.Trupul si sufletul trandave sunt ogorul cel mai potrivit pentru semanaturile si recoltele dracilor.Sfantul Antonie cel Mare zice:Trupul are nevoie sa fie supus lucului,fara preget.Sfantul Efrem Sirul zice:Sa ne invatam cu munca ,asa ca sa nu fie nevoie sa ne invatam cu cersitul.Toti ceilalti sfinti Parinti,fara nici o exceptie,ne invata mereu despre necesitatea muncii in scopul mantuirii sufletului omului.Sfintii Apostoli impreuna cu toti sfintii sunt pentru noi pilde vii de munca continua si concentrata,atat fizica ,cat si duhovniceasca.Ca omul trandav pe pamant,prin trandavia lui,nu numai ca nu-si lungeste viata,dar chiar si-o scurteaza-se vede limpede din marea longevitate a multor sfinti,care au fost intotdeauna cei mai mari muncitori dintre toti muncitorii de pe pamant.

Sfantul Nicolae Velimirovici-Proloagele de la Ohrida