miercuri, 5 septembrie 2012

Stare crestineasca

Care e atitudinea ,care trebuie sa fie constanta,a unui bun crestin? Sa se vada pe sine ca fiind cel mai rau dintre toti pe cei pe care-i cunoaste...Fara acest exercitiu,nu putem progresa in viata duhovniceasca.

vineri, 8 iunie 2012

Reguli pentru mantuire

Ce trebuie să faca un creştin pentru a-l ajuta sa traiasca o viata adevărată bineplacută lui Dumnezeu:

1. Să meargă la Biserică în fiecare duminică şi în sărbătorile mari.
2. Să se roage continuu: dimineaţa cu rugăciunile de dimineaţă,şi seara cu Pavecerniţa şi Acatistul Maicii Domnului.
3.Să se mărturisească de cinci-şase ori pe an sau de câte ori simte că sufletul are nevoie.
4. Să posteasca miercuri,vineri si posturile mari randuite de Biserica,cu exceptia situatiei cand exista motive de sanatate si cu binecuvantarea duhovnicului.
5.Sa citeasca in fiecare zi Noul Testament si Psaltirea,cartile sfinte ale Bisericii si Sfintii Parinti.
6. Sa participe activ la Dumnezeiasca Liturghie,sa vina devreme si sa se impartaseasca cu regularitate.
7. Sa tina cu strictete canonul dat de duhovnic.
8.Sa implineasca poruncile Sfintei Evanghelii si sa cultive virtutile prin mijloacele pe care le ofera Biserica.
9. Sa fie cu grija la simturi si mai ales la ochi si la limba.
10. Sa aiba multa rabdare ,fara sa carteasca.
11.Sa aiba neincetat pe buze si in minte Rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoase,miluieste-ma!"
12. Sa aprinda in fiecare zi candela si sa tamaieze in casa.
13. Sa faca pace si sa nu judece pe nici un om.
14. Sa iubeasca ,sa creada,sa nadajduiasca ,sa multumeasca,sa fie ingaduitori,sa ierte ,sa miluiasca.
15. La Biserica ,femeile sa se imbrace cuviincios ,sa nu se vopseasca si sa nu poarte haine barbatesti.
16. Incercati toti sa nu fumati ,sa nu va imbatati si sa nu jucati jocuri de noroc.

Din cartea Rugaciunea in lume,Editura Bizantina,autor protopresbiter Stefanos Anagnostpoulos.

vineri, 20 aprilie 2012

Izvorul Tamaduirii, un adevăr istoric trecut prin credintă

Sarbatoarea din Vinerea luminata poarta prin istorie un adevar impresionant, pastrat cu sfintenie de crestinii ortodocsi. Acela al Izvorului Tamaduirii, inca limpede si nesecat, ce izvoraste de sub biserica ctitorita in timpului imparatului Iustinian, aflata in inima Istanbulului. Desi multi romani au ajuns in capital culturala a Turciei, putini s-au invrednicit sa ajunga la acest lacas de cult. Nu exista indicatoare si nici nu gasesti oameni care sa-ti ofere informatii despre biserica Izvorul Tamadurii. Singura modalitate, pentru un pelerin ajuns in aglomeratia urbana din orasul intins pe doua continente, este sa ia legatura cu preotul ortodox de la biserica romaneasca “Sf. Muc. Parascheva”. Poarta ce da spre Izvorul Tamaduirii, o incinta inconjurata de ziduri, este protejata permanent de greci, acestia fiind responsabili cu ingrijirea tuturor lacasurilor reprezentative pentru Ortodoxie din Istanbul. O intrare discreta care tainuieste valoarea istorica si spirituala a bisericii, ascunsa de peste jumatate de mileniu in inima culturii si civilizatiei mulsulmane. Nici urma de cruce sau vreun indicator in turca sau engleza, dezinteresul pentru promovareaobiectivelor religioase crestine fiind evident in acest oras. Dincolo de ziduri, grecii te poftesc sa vizitezi, sa te rogi si sa constati cu proprii ochi adevarul traditiei privind bisericii Izvorul Tamaduirii, curatenia si frumusetea izvorului, precum si minunata icoana a praznicului. Aceasta este fotografiata an de an, pe bucati, si de fiecare data, in ciuda umezelii din biserica si a vechimii ei, si-a pastrat nealterate calitatile. Mai mult, icoana Izvorului Tamaduirii, a carei vechime atinge perioada de aur a Bizantului, se curata singura, analizele facute asupra ei, dovedind calitati de refacere inexplicabile stiintific, insa justificabile din punct de vedere ortodox: marturie vie a lucrarii permanente a Maicii Domnului in viata Bisericii. In ceea ce priveste apa izvorului Tamaduirii, si-a pastrat nealterate calitatile consacrate, puterea sa vindecatoare fiind recunoscuta de toti cei care ajung aici. In apa izvorului pe care l-a descoperit imparatul Leon, se pot vedea si pesti rosii cu dungi albe, ce aduc in atentie, minunea pestelui sarit din tigaie, semn prevestitor al cuceririi Constantinopolului de musulmani la anul 1453. Atunci, spune traditia, la o masa, un preot a spus ca turcii vor cucerii capitala Bizantului, cind o fi sa sara pestele prajit din tigaie si o sa inoate. Si chiar asa s-a intimplat. De o frumusete aparte, micutele vertebrate, se ridica la suprafata izvorului, a carui sursa se pierde undeva sub biserica, si par a fi curiosi de venirea oricarui grup de pelerini. Se rotesc prin apa limpede, dupa care dispar in bezna. Pentru romani, o alta adevarata minune este si aceea ca, toate pomelnicile si rugaciunile pe care le lasa turistii sau pelegrinii la Izvorul Tamaduirii, sunt citite si pomenite de preotul ortodox roman din Istanbul. Linga biserica, ingrijite si frumos pastrate sint mormintele patriarhilor ortodocsi ingropati aici de generatii intregi. Unii dintre ei, despre care nu mai stim aproape nimic, au fost adevarati martiri, traind in mijlocul mulsulmanilor, fiind, nu de putine ori, batjocuriti si ucisi.
Traditia despre biserica Izvorul Tamaduirii
Conform traditiei, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare (457-474) se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul). La un moment dat a intilnit un orb ratacit, care l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. Leon a patruns in desisul din apropiere, dar nu a gasit nimic. Pe cind se intorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunindu-i: “Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adinc in aceasta padure si luind cu miinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon a facut intocmai, iar orbul a inceput sa vada. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit linga acel izvor o biserica. La rindul sau, imparatul Justinian (527-565) care suferea de o boala grea si s-a vindecat dupa ce a baut apa din izvor a construit o biserica si mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani, molime si alte suferinte. Astfel, a fost statornicita o zi in care toti sa-si aduca aminte de coborarea in istorie a Fecioarei Maria. Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/04/28/izvorul-tamaduirii-un-adevar-istoric-trecut-prin-credinta.html

sâmbătă, 10 martie 2012

O experienta

Ce mari erau inainte crestinii,care dupa ce il descopereau pe Hristos,nu alergau la ceilalti sa se dezvaluie,ci fugeau de lume,incercand sa fie cat mai mult si cat mai aproape de Dumnezeu.

Am o experienta de spus: am inteles zilele acestea ca nu te poti apropia de Dumnezeu decat daca sacrifici tot din jurul tau,sau cat de mult poti.
Orice confort,orice placere,orice dorinta te indeparteaza de Hristos.Mancarea prea multa sau grasa,comoditatea ne face oameni trupesti ,fara sansa de a ne sfinti.

A sacrifica propriul eu pentru Hristos,a sacrifica lumea cu toate ofertele ei,pare cel putin pentru mine ceva aproape imposibil de realizat.
Insa poate cu ajutorul dumnezeiesc,(totul e cu putinta celui ce crede),voi reusi sa realizez acest lucru.