Sarbatoarea din Vinerea luminata poarta
prin istorie un adevar impresionant, pastrat cu sfintenie de crestinii
ortodocsi. Acela al Izvorului Tamaduirii, inca limpede si nesecat, ce
izvoraste de sub biserica ctitorita in timpului imparatului Iustinian,
aflata in inima Istanbulului. Desi multi romani au ajuns in capital
culturala a Turciei, putini s-au invrednicit sa ajunga la acest lacas de
cult. Nu exista indicatoare si nici nu gasesti oameni care sa-ti ofere
informatii despre biserica Izvorul Tamadurii. Singura modalitate, pentru
un pelerin ajuns in aglomeratia urbana din orasul intins pe doua
continente, este sa ia legatura cu preotul ortodox de la biserica
romaneasca “Sf. Muc. Parascheva”. Poarta ce da spre Izvorul Tamaduirii, o
incinta inconjurata de ziduri, este protejata permanent de greci,
acestia fiind responsabili cu ingrijirea tuturor lacasurilor
reprezentative pentru Ortodoxie din Istanbul. O intrare discreta care
tainuieste valoarea istorica si spirituala a bisericii, ascunsa de peste
jumatate de mileniu in inima culturii si civilizatiei mulsulmane. Nici
urma de cruce sau vreun indicator in turca sau engleza, dezinteresul
pentru promovareaobiectivelor religioase crestine fiind evident in acest
oras. Dincolo de ziduri, grecii te poftesc sa vizitezi, sa te rogi si
sa constati cu proprii ochi adevarul traditiei privind bisericii Izvorul
Tamaduirii, curatenia si frumusetea izvorului, precum si minunata
icoana a praznicului. Aceasta este fotografiata an de an, pe bucati, si
de fiecare data, in ciuda umezelii din biserica si a vechimii ei, si-a
pastrat nealterate calitatile. Mai mult, icoana Izvorului Tamaduirii, a
carei vechime atinge perioada de aur a Bizantului, se curata singura,
analizele facute asupra ei, dovedind calitati de refacere inexplicabile
stiintific, insa justificabile din punct de vedere ortodox: marturie vie
a lucrarii permanente a Maicii Domnului in viata Bisericii. In ceea ce
priveste apa izvorului Tamaduirii, si-a pastrat nealterate calitatile
consacrate, puterea sa vindecatoare fiind recunoscuta de toti cei care
ajung aici. In apa izvorului pe care l-a descoperit imparatul Leon, se
pot vedea si pesti rosii cu dungi albe, ce aduc in atentie, minunea
pestelui sarit din tigaie, semn prevestitor al cuceririi
Constantinopolului de musulmani la anul 1453. Atunci, spune traditia, la
o masa, un preot a spus ca turcii vor cucerii capitala Bizantului, cind
o fi sa sara pestele prajit din tigaie si o sa inoate. Si chiar asa s-a
intimplat. De o frumusete aparte, micutele vertebrate, se ridica la
suprafata izvorului, a carui sursa se pierde undeva sub biserica, si par
a fi curiosi de venirea oricarui grup de pelerini. Se rotesc prin apa
limpede, dupa care dispar in bezna. Pentru romani, o alta adevarata
minune este si aceea ca, toate pomelnicile si rugaciunile pe care le
lasa turistii sau pelegrinii la Izvorul Tamaduirii, sunt citite si
pomenite de preotul ortodox roman din Istanbul. Linga biserica,
ingrijite si frumos pastrate sint mormintele patriarhilor ortodocsi
ingropati aici de generatii intregi. Unii dintre ei, despre care nu mai
stim aproape nimic, au fost adevarati martiri, traind in mijlocul
mulsulmanilor, fiind, nu de putine ori, batjocuriti si ucisi.
Traditia despre biserica Izvorul Tamaduirii
Conform traditiei, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, Leon cel
Mare (457-474) se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului
(actualul Istanbul). La un moment dat a intilnit un orb ratacit, care
l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. Leon a
patruns in desisul din apropiere, dar nu a gasit nimic. Pe cind se
intorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunindu-i: “Nu este nevoie sa te
ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adinc in aceasta
padure si luind cu miinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi
unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon a facut intocmai, iar orbul a
inceput sa vada. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit linga acel
izvor o biserica. La rindul sau, imparatul Justinian (527-565) care
suferea de o boala grea si s-a vindecat dupa ce a baut apa din izvor a
construit o biserica si mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui
izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani, molime si alte
suferinte. Astfel, a fost statornicita o zi in care toti sa-si aduca
aminte de coborarea in istorie a Fecioarei Maria. Sarbatoarea de astazi
este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa
Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente.
Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut.
E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind
totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al
unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este
fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos.
Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de
pomana, a ingriji locurile de veci.
Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/04/28/izvorul-tamaduirii-un-adevar-istoric-trecut-prin-credinta.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu