Rugaciunea adevarata este neintrerupta si mintea aflata in rugaciune nu rataceste.Rugaciunea cere staruinta si ravna deosebita si cere ca sufletul sa fie indurerat si cugetul indreptat numai spre Dumnezeu.Nu cu cuvinte goale trebuie sa ne rugam ,ci rugaciunea noastra trebuie s-o indreptam spre lucrurile bune si de folos.Smerenia poarta rugaciunea oriunde,iar rugaciunea este dovada a smereniei.Cunoscandu-ne asadar slabiciunea ,chemam puterea lui Dumnezeu.(..)
Atunci cand ne rugam ,daca nu vorbim cu Dumnezeu,cum credem ca ne va asculta ? Rugaciunea ne impreuneaza si ne uneste cu Dumnezeu,dat fiind ca este vorbire dumnezeiasca si impartasire a mintii de Cel ce este mai bun si mai cinstit decat toate.
Rugaciunea este ajutor vietii noastre,este vorbire cu Dumnezeu ,uitare a celor pamantesti si suire la cer.Prin rugaciune ne mutam la Dumnezeu.Rugandu-ne ne facem statornici si neclintiti,daca suntem cu adevarat incredintati ca ne aflam langa Dumnezeu.
Rugaciunea este soare pentru ochii sufletului;asa cum soarele este lumina pentru trup,tot asa si rugaciunea este lumina pentru suflet().Rugaciunea este leacul ce ne pazeste si ne izbaveste de patimi.Rugaciunea este datatoare de viata ,floarea aducatoare de speranta si izvor de sanatate.Este o arma tare,straja nebiruita ,comoara bogata,liman si adapost.()
Rugaciunea alunga toata intristarea ,este temei al voii celei bune,prilej de desfatare neincetata si maica filosofiei. Rugaciunea este merindea mai potrivita pacatosilor decat celor drepti,dar si unora si altora le da din belsug cele ce au de trebuinta.Dreptilor le da pavaza dreptatii,iar pacatosilor lepadarea de pacate.Strigatul mintii dreptilor catre Dumnezeu,rasunand cu voce mare in tainita inimii lor,ajunge la urechile Lui.Cel care cere lucruri mari si se roaga sa agoniseasca cele ceresti stiga,iar rugaciunea lui este auzita de Dumnezeu.Dumnezeu ii cunoaste in orice clipa toate gandurile si asa cum noua vocea cuiva ne spune multe,tot asa si cugetul nostru singur ii vorbeste Domnului,caci Dumnezeu i-a daruit intelegere inainte de zidire.Ne este ingaduit asadar sa ne rugam nu numai rostind rugaciunea cu glas tare,ci doar intinzand si indreptand spre Dumnezeu cu infocare din launtrul nostru toata partea noastra duhovniceasca in chip de glas al mintii,intr-o intoarcere necontenita la El.
Aceasta este cu adevarat rugaciunea ,cand simtim glasuri ridicandu-se inlauntrul nostru.Asa trebuie sa se roage sufletul durut si cercat de suferinte,caci rugaciunea nu in durerea din glas,ci in ravna cugetului se arata.Asa se ruga si Moise,fiindca,fara a rosti un cuvant,Dumnezeu i-a spus:"De ce strigi catre Mine?"Asadar ,suntem auziti chiar de nu strigam cu glas tare si atunci inseamna ca ne putem ruga in cugetul nostru cu multa staruinta chiar si atunci cand mergem in adunare sau sedem impreuna cu prietenii sau facem orice altceva,chemandu-L pe Dumnezeu cu glas puternic,cu glas launtric,fara ca cineva din cei de fata sa ne poata auzi sau observa.
Toti avem trebuinta si tuturor ne este de folos a petrece neistovit in rugaciune.Sa cerem de la Dumnezeu,Tatal Domnului nostru Iisus Hristos ,sa dea duhului nostru intelegere si trezvie,ca sa cerem de la Dansul ca sa se faca in noi voia Sa.().
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu