Rugaciunea inimii (2)

Ce e rugăciunea inimii?
Rugăciunea inimii se numeşte aşa pentru că,prin ea,încercăm să coborâm gândurile,prin intermediul cuvintelor,în inimă,pentru ca mai apoi să vorbească inima,fără cuvinte şi fără gânduri.Prin rostire neîncetată ,ea devine proprie persoanei,ajunge sa "funcţioneze" de la sine.Unii oameni reuşesc să şi-o însuşească în câteva ore-aşa  au fost Sfântul Siluan şi părintele Sofronie.Eu lucrez de ani de zile la asta şi încă mi-e foarte greu.
Îmi imaginez uneori că mintea noastră e ca o scoică deschisă,în care intră toate relele lumii.Prin rugăciunea inimii,noi încercăm să o protejăm de acestea ,să o facem să se închidă ,încet-încet,pentru tot ce vine din exterior.De multe ori ,însă,ea rămâne,totuşi,pe alocuri,transparentă,şi pe acolo intră gândurile.Cam aşa văd eu rugăciunea inimii şi rostul ei în viaţa duhovnicească.

Klaus Kenneth- Calator pe pamant romanesc-Editura Agnos

De ce să practicăm Rugăciunea inimii

Ceea ce am să scriu provine dintr-o experienţă minimă,aşa încât să citiţi cu simţ critic rândurile de mai jos.

Este foarte greu în ziua de astăzi să te mai rogi.Exemplele pe care le putem vedea în jur ne arată oameni derutaţi,împrăştiaţi,fără pace interioară,fără veselie pe chip,fără curăţie interioară(aşa cum sunt şi eu).

Chiar dacă întâlnim oameni care au un program regulat de rugaciune,o pravilă ,vedem că nu sunt înaintaţi în viaţa duhovnicească,din simplul motiv că mintea nu stă tot timpul la rugăciune.Deci şi aceştia pot fi împrăştiaţi în ale lumii,neliniştiti(totuşi într-o măsură mai mică).

Întâlnirea cu Dumnezeu ,şi cu tine însuţi,se realizează cel mai bine în rugăciunea lui Iisus.Dar nu cum spun unii,atunci cand eşti in autobuz,la serviciu,pe stradă etc,pentru că atunci mintea este tot împrăştiată.Ci te aşezi în camera ta,într-o poziţie de rugăciune,preferabil seara,când toate zgomotele încetează,şi spui Doamne,Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine,păcătosul!

Poţi să o rosteşti cu gura,sau doar în gând,cum îţi este la îndemâna,important este să îţi fugă mintea cât mai puţin.

La începutul rugăciunii vei fi asaltat de gânduri,însă tu sa continui să stai în acea poziţie ,chiar dacă ai încetat să te mai rogi!Sau dacă te rogi,dar mintea se gândeşte la altceva!Însăşi poziţia pe care o ai(preferabil în genunchi,cu capul plecat),te va aduce mai târziu la rugăciune!

Care sunt efectele? În primul rând vei simţi cum anumite părţi din corpul tău sunt, mai mult sau mai puţin,afectate.La fel,cu timpul vei simţi si la nivelul creierului,a minţii,o deblocare a acesteia şi o uşurare.Corpul va începe,sub influenţa rugăciunii,să se relaxeze şi chiar se va simţi o vindecare parţială a unor zone bolnave.

După rugăciune ,vă veţi simţi vioi,calmi,cu poftă de viaţă,eliminarea stărilor de oboseală anterioare,cu mintea mai limpede. Această rugăciune este cel mai bun medicament pentru corp.Deasemenea este rugăciunea care ne apropie cel mai mult de Dumnezeu.

Perioada de timp pe care o recomand pentru această rugăciune,este de minim o oră,şi poate merge până la două-trei ore.

Dezavantajele acestei rugăciuni:Cel care detestă această rugaciune,cel viclean,te va ataca cu ispite felurite.De aceea este recomandat să avem un duhovnic căruia să-i mărturisim etapele prin care trecem.Şi cel mai mult să ne ferim de mândrie.

Cărţi recomandate,utile pentru această rugăciune: Pelerinul Rus,Jurnal duhovnicesc(Editura Bizantină), Sbornicul.Deasemenea,mai recomand,chiar dacă nu se referă direct la aceasta rugăciune,cărţile lui Isaac Sirul.