Fragment din cartea interviu cu Klaus Kenneth:
As vrea sa ne povestiti ceva despre misiunea din Kenya si despre fundatia din Serbia si Muntenegru.
Cand am devenit crestin,existau zboruri ieftine din Elvetia spre Kenya.Si am vazut pe la televizor ca africanii danseaza in Liturghie ,in Catolicism ,ceea ce mi se parea a fi tare muzical si grozav,asa ca am vrut sa merg si eu sa vad.Am iesit ,deci, din hotel duminica dimineata si am vrut sa intru la o asemenea Liturghie.Orasul era destul de pustiu,pentru ca sambata noaptea mereu sunt petreceri ,astfel ca am vazut doar o tanara doamna pe care am intrebat-o unde pot gasi o biserica.Ea mi-a raspuns:Cea mai apropiata Biserica e undeva la 7km,intr-un tufis.Asta se intamp,a in Mombasa.Si i-am spus ca totusi vreau sa merg acolo,cum pot ajunge? Ia un taxi.Am luat un taxi si m-am urcat.Dar mi s-a spus ca nu voi gasi biserica ,chiar de voi ajunge in sat,caci e ascunsa.Asa ca am ajuns,pana la urma acolo si,cu chiu cu vai,am gasit si biserica.Slujba era ,intr-adevar ,asa cum imi inchipuisem : foarte-foarte vie.Nu era o slujba ortodoxa,dar se simtea ca e vie,mai ales ca oamenii de acolo sufera,iar,atunci cand oamenii sufera,exista o legatura vie cu Dumnezeu.
Dupa slujba,o femeie m-a chemat sa merg cu ea acasa/Si m-am gandit ca e minunat!In loc sa ma duc sa joc tenis sau golf cu bogatii din hotel,mai bine iau contact nemijlocit cu viata reala din Africa-oricum ,inca de cand traiam in India,m-am identificat mai usor cu saracii de pe strada decat cu bogatii din hoteluri.Am mers deci cu ea acasa.Dragii mei,nu am vazut in viata mea o asemenea coliba ,plina de sobolani,prin care ploua.Avea peretii mancati de ploaie....Si, deodata ,femeia aceea si-a pus mana pe piciorul meu si am inteles ca era o prostituata.O chema Lucy. Si i-am spus : Lucy ,te rog lasa-ma.Nu ma intereseaza asta ! Daca tu cauti dragoste,atunci nu infelul acesta.Dar stiu ca tu,de fapt,nu cauti dragoste,tu ai nevoie de bani ca sa iti hranesti copiii.Cred ca ,atunci,aveam cu mine aproximativ 1000 de franci elvetieni,bani de calatorie.I-am dat ei toti banii,astfel incat,macar o jumatate de an sa nu mai fie nevoita sa se prostitueze.Si,apoi,i-am povestit despre viata mea ,despre cum L-am gasit pe Hristos.A plans ,cutremurata,si m-a chemat sa o vizitez si a doua zi.Si-a chemat si prietenele-un intreg grup de prostituate,carora le-am dat marturia pe care v-am dat-o si dumneavoastra.Atunci,au inceput si ele sa planga, si mi-au povestit despre viata lor-scarba fata de turistii cei grasi,saracia de care sufera,copiii care le mor de Sida.Auzind acestea ,m-a durut atat de tare inima,incat mi-am spus ca acolo trebuie sa se intample ceva.Cu tot ce castig din vanzarea cartilor-atunci cand vorbesc in Germania ,le cer organizatorilor sa ma plateasca- am construit o scoala In Kenya,cinci cladiri mari. 150 de copii au ,acum in scoala.Femeile invata igiena si asa mai departe.
Apoi,am cunoscut-o ,in Elvetia,pe sotia mea,pe acest inger.Ea vine din Muntenegru,iar cand am fost ,impreuna cu ea in tara,am vazut ca sunt oameni care cauta in lazile de gunoi dupa mancare.Probabil cunoasteti si dumneavoastra asta.Atunci ,inima mea a sangerat pentru a doua oara si am facut o asociatie de ajutoare ,care se numeste Sfantul Sava-un sfant care ,in secolul al XIII-lea ,a trait in Balcani.De atunci,banii merg intotdeauna unde e mai mare nevoie de ei- o data in Kenya,o data in Muntenegru,in Romania ,in Serbia.Mereu,cand aud despre un loc cu multa saracie,banii mei merg acolo.Acestea sunt asociatiile mele.
Se afișează postările cu eticheta Klaus Kenneth. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Klaus Kenneth. Afișați toate postările
sâmbătă, 25 iunie 2011
marți, 3 august 2010
Pr. Mihail Stanciu, alias Pater Mihail, nu mai e stareţ al Mănăstirii Antim
Începând de duminică, 25 iulie, Sfânta Mănăstire Antim are un nou stareţ, în persoana Părintelui Protosinghel Vicenţiu Oboroceanu (vezi: http://www.basilica.ro/ro/stiri/manastirea antim din bucuresti are un nou staret.html.)Gurile rele spun că fostul stareţ, Pr. Mihail Stanciu, ar fi fost schimbat nu pentru o purtare dintre cele mai ortodoxe…
În urmă cu ceva vreme, Părintele Mihail Stanciu, pe atunci stareţ al Mănăstirii Antim, se dezlănţuia frenetic împotriva lui Klaus Kenneth, în tot felul de aberaţii. Nu era prima dată când părintele respectiv se lansa în etichetări care îl depăşeau, nu doar în competenţă teologică, ci şi în bun simţ analitic.
Prevalându-se, pe atunci, de autoritatea Mănăstirii Lainici, care ar fi avut o opinie separată vizavi de Klaus Kenneth, Pr. Mihail s-a dovedit, încă o dată, nu doar prost informat, ci, mai ales, rău intenţionat. După articolul său, Klaus Kenneth a poposit vreme de patru zile la Mănăstirea Lainici, unde a fost primit cu toată dragostea de întreaga obşte de acolo, părinţii mănăstirii fiind cu totul străini de acuzele ce le fuseseră puse în cârcă de Pr. Mihail. Ba mai mult, Klaus Kenneth a fost invitat să ţină cuvântul de învăţătură în cadrul Sfintei Liturghii din duminica respectivă, în Mănăstirea Lainici (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-manastirea-lainici-mai-2010). Şi, poate nu e lipsit de importanţă să menţionăm că aceeaşi mănăstire, de luni de zile recomandă spre lectură, la spovedanie, cartea Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. Însă aceste aspecte, ca şi altele, desigur, părintele-blogger „uită” să le menţioneze.
Din 25 iulie a. c., Părintele Mihail Stanciu a fost „scutit” de o ascultare care îl depăşea mult prea mult, şi anume aceea de stareţ al unei Mănăstiri care merită să fie ctitorită de un părinte echilibrat, cu o adevărată aşezare duhovnicească. Salutăm numirea noului stareţ, Pr. Vicenţiu Oboroceanu, şi suntem încredinţaţi că şi cititorii de bună credinţă îşi vor da seama ce fel de oameni se lansează în acuze, inclusiv la adresa lui Klaus Kenneth…
În fond, cei care s-au dezlănţuit împotriva lui Klaus sunt doar câţiva: Pr. Mihail Stanciu (care s-a folosit de tot felul de pârghii de autoritate prin corespondenţă, care s-au dovedit total false, şi, dacă e necesar, vom reveni asupra acestor aspecte), fraţii de la Război întru Cuvânt (care se complac, în continuare, sub protecţia unui jenant anonimat pentru statutul de adevăraţi mărturisitori - nu cunoaştem sfinţi mărturisitori care să semneze cu pseudonim! -, în tot felul de oscilaţii contradictorii), Saccsiv (apropo, de când un puşcăriaş pentru evaziune fiscală, care are încă procese pe rol, se poate corija în lider de opinie religioasă?!), Victor Roncea (un tip extrem de dubios, care e mereu simbriaşul cui plăteşte mai bine, care a reuşit de curând să îşi încheie studiile cu remarcabilul său bacalaureat la Ciorogârla), şi cam atât…
Şi aceasta, în detrimentul unor oameni care chiar au avut cuvinte de apreciere şi binecuvântare pentru Klaus Kenneth: Pr. Sofronie, Pr. Zaharia, Pr. Rafail Noica, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, personalităţi ale scriiturii religioase ortodoxe.
Dar despre aceste aspecte, precum şi despre manipularea pe care astfel de personaje o desfăşoară în spaţiul virtual, inclusiv în campania dusă împotriva lui Klaus Kenneth, Editura Agnos intenţionează să publice un studiu pertinent, în care să aducă elemente noi cu privire la cine se ascunde în spatele unor astfel de campanii şi scopurile pe care aceștia le urmăresc.
În urmă cu ceva vreme, Părintele Mihail Stanciu, pe atunci stareţ al Mănăstirii Antim, se dezlănţuia frenetic împotriva lui Klaus Kenneth, în tot felul de aberaţii. Nu era prima dată când părintele respectiv se lansa în etichetări care îl depăşeau, nu doar în competenţă teologică, ci şi în bun simţ analitic.
Prevalându-se, pe atunci, de autoritatea Mănăstirii Lainici, care ar fi avut o opinie separată vizavi de Klaus Kenneth, Pr. Mihail s-a dovedit, încă o dată, nu doar prost informat, ci, mai ales, rău intenţionat. După articolul său, Klaus Kenneth a poposit vreme de patru zile la Mănăstirea Lainici, unde a fost primit cu toată dragostea de întreaga obşte de acolo, părinţii mănăstirii fiind cu totul străini de acuzele ce le fuseseră puse în cârcă de Pr. Mihail. Ba mai mult, Klaus Kenneth a fost invitat să ţină cuvântul de învăţătură în cadrul Sfintei Liturghii din duminica respectivă, în Mănăstirea Lainici (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-manastirea-lainici-mai-2010). Şi, poate nu e lipsit de importanţă să menţionăm că aceeaşi mănăstire, de luni de zile recomandă spre lectură, la spovedanie, cartea Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. Însă aceste aspecte, ca şi altele, desigur, părintele-blogger „uită” să le menţioneze.
Din 25 iulie a. c., Părintele Mihail Stanciu a fost „scutit” de o ascultare care îl depăşea mult prea mult, şi anume aceea de stareţ al unei Mănăstiri care merită să fie ctitorită de un părinte echilibrat, cu o adevărată aşezare duhovnicească. Salutăm numirea noului stareţ, Pr. Vicenţiu Oboroceanu, şi suntem încredinţaţi că şi cititorii de bună credinţă îşi vor da seama ce fel de oameni se lansează în acuze, inclusiv la adresa lui Klaus Kenneth…
În fond, cei care s-au dezlănţuit împotriva lui Klaus sunt doar câţiva: Pr. Mihail Stanciu (care s-a folosit de tot felul de pârghii de autoritate prin corespondenţă, care s-au dovedit total false, şi, dacă e necesar, vom reveni asupra acestor aspecte), fraţii de la Război întru Cuvânt (care se complac, în continuare, sub protecţia unui jenant anonimat pentru statutul de adevăraţi mărturisitori - nu cunoaştem sfinţi mărturisitori care să semneze cu pseudonim! -, în tot felul de oscilaţii contradictorii), Saccsiv (apropo, de când un puşcăriaş pentru evaziune fiscală, care are încă procese pe rol, se poate corija în lider de opinie religioasă?!), Victor Roncea (un tip extrem de dubios, care e mereu simbriaşul cui plăteşte mai bine, care a reuşit de curând să îşi încheie studiile cu remarcabilul său bacalaureat la Ciorogârla), şi cam atât…
Şi aceasta, în detrimentul unor oameni care chiar au avut cuvinte de apreciere şi binecuvântare pentru Klaus Kenneth: Pr. Sofronie, Pr. Zaharia, Pr. Rafail Noica, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, personalităţi ale scriiturii religioase ortodoxe.
Dar despre aceste aspecte, precum şi despre manipularea pe care astfel de personaje o desfăşoară în spaţiul virtual, inclusiv în campania dusă împotriva lui Klaus Kenneth, Editura Agnos intenţionează să publice un studiu pertinent, în care să aducă elemente noi cu privire la cine se ascunde în spatele unor astfel de campanii şi scopurile pe care aceștia le urmăresc.
Editura Agnos
joi, 3 iunie 2010
Zei,idoli ,guru
Cuvant catre cititorul roman:
Biserica lui Hristos este Una si Vesnica-acesta este un adevar de nezdruncinat.Din cauza mandriei,insa,s-au format inca de la inceputul istoriei Bisericii,noi si noi comunitati religioase,ale caror intemeitori au preferat sa urmeze propriei incapatanari,si nu invataturii lui Hristos.
In intalnirile mele cu poporul roman,am observat doua lucruri,pe de o parte,romanii sunt cel mai evlavios popor al crestinatatii si,pe de alta parte,aceasta Una Biserica,ce a fost pana de curand Acasa pentru toti romanii,se afla in fata uneia dintre cele mai mari provocari de pana acum: Europa politica si a sa inlumire prin mass-media.Tineretul merge tot mai putin la Biserica,iar Biserica nu pare inca sa observe ca ea este cea care,in viitor,va trebui sa iasa in intampinarea oamenilor,sa ii ajunga si sa le dea mai departe mostenirea cea buna si tezaurul unei traditii sanatoase.
Intre timp,in biserici se predica,se scrie si se vorbeste de aproape orice subiect,insa nu trebuie sa uitam ca predica si cunoasterea academica nu ajung nici pe departe pentru a naste o experienta autentica a credintei si ca teologiei scolastice-care fara indoiala are rolul sau-ii lipseste puterea si intelepciunea intrinseca pentru a putea crea in om experiente dumnezeiesti "de neexplicat",cum sunt cele despre care ne vorbeste Sfantul Apostol Pavel,dar si multi alti sfinti si parinti ai Bisericii care l-au cunoscut pe Dumnezeu.
Klaus Kenneth -Zei,idoli,guru, Editura Agnos 2010
Biserica lui Hristos este Una si Vesnica-acesta este un adevar de nezdruncinat.Din cauza mandriei,insa,s-au format inca de la inceputul istoriei Bisericii,noi si noi comunitati religioase,ale caror intemeitori au preferat sa urmeze propriei incapatanari,si nu invataturii lui Hristos.
In intalnirile mele cu poporul roman,am observat doua lucruri,pe de o parte,romanii sunt cel mai evlavios popor al crestinatatii si,pe de alta parte,aceasta Una Biserica,ce a fost pana de curand Acasa pentru toti romanii,se afla in fata uneia dintre cele mai mari provocari de pana acum: Europa politica si a sa inlumire prin mass-media.Tineretul merge tot mai putin la Biserica,iar Biserica nu pare inca sa observe ca ea este cea care,in viitor,va trebui sa iasa in intampinarea oamenilor,sa ii ajunga si sa le dea mai departe mostenirea cea buna si tezaurul unei traditii sanatoase.
Intre timp,in biserici se predica,se scrie si se vorbeste de aproape orice subiect,insa nu trebuie sa uitam ca predica si cunoasterea academica nu ajung nici pe departe pentru a naste o experienta autentica a credintei si ca teologiei scolastice-care fara indoiala are rolul sau-ii lipseste puterea si intelepciunea intrinseca pentru a putea crea in om experiente dumnezeiesti "de neexplicat",cum sunt cele despre care ne vorbeste Sfantul Apostol Pavel,dar si multi alti sfinti si parinti ai Bisericii care l-au cunoscut pe Dumnezeu.
Klaus Kenneth -Zei,idoli,guru, Editura Agnos 2010
vineri, 21 mai 2010
Rugaciunea inimii (2)
Ce e rugăciunea inimii?
Rugăciunea inimii se numeşte aşa pentru că,prin ea,încercăm să coborâm gândurile,prin intermediul cuvintelor,în inimă,pentru ca mai apoi să vorbească inima,fără cuvinte şi fără gânduri.Prin rostire neîncetată ,ea devine proprie persoanei,ajunge sa "funcţioneze" de la sine.Unii oameni reuşesc să şi-o însuşească în câteva ore-aşa au fost Sfântul Siluan şi părintele Sofronie.Eu lucrez de ani de zile la asta şi încă mi-e foarte greu.
Îmi imaginez uneori că mintea noastră e ca o scoică deschisă,în care intră toate relele lumii.Prin rugăciunea inimii,noi încercăm să o protejăm de acestea ,să o facem să se închidă ,încet-încet,pentru tot ce vine din exterior.De multe ori ,însă,ea rămâne,totuşi,pe alocuri,transparentă,şi pe acolo intră gândurile.Cam aşa văd eu rugăciunea inimii şi rostul ei în viaţa duhovnicească.
Klaus Kenneth- Calator pe pamant romanesc-Editura Agnos
Rugăciunea inimii se numeşte aşa pentru că,prin ea,încercăm să coborâm gândurile,prin intermediul cuvintelor,în inimă,pentru ca mai apoi să vorbească inima,fără cuvinte şi fără gânduri.Prin rostire neîncetată ,ea devine proprie persoanei,ajunge sa "funcţioneze" de la sine.Unii oameni reuşesc să şi-o însuşească în câteva ore-aşa au fost Sfântul Siluan şi părintele Sofronie.Eu lucrez de ani de zile la asta şi încă mi-e foarte greu.
Îmi imaginez uneori că mintea noastră e ca o scoică deschisă,în care intră toate relele lumii.Prin rugăciunea inimii,noi încercăm să o protejăm de acestea ,să o facem să se închidă ,încet-încet,pentru tot ce vine din exterior.De multe ori ,însă,ea rămâne,totuşi,pe alocuri,transparentă,şi pe acolo intră gândurile.Cam aşa văd eu rugăciunea inimii şi rostul ei în viaţa duhovnicească.
Klaus Kenneth- Calator pe pamant romanesc-Editura Agnos
marți, 18 mai 2010
Doua milioane de km in cautarea Adevarului (6)
Pentru cei care se vor sa se sminteasca mai mult,dar si pentru cei care il inteleg pe Klaus Kenneth,voi posta trei ipostaze ale acestuia,cantand la chitara...
vineri, 14 mai 2010
Doua milioane de km in cautarea Adevarului (5)
Un raspuns pentru un cititor:
Dincolo de efuziunea care ai observat-o,sunt un credincios foarte atent la dogme.Daca ai sa te uiti pe blogul meu,am fost printre primii care am semnalat derapajul lui Danion.
La fel si acum,am fost printre primii care am inceput sa lupt pentru apararea imaginii lui Klaus.Repet,ca sa ma fac inteles,eu am citit cartea mai demult,acum vreo 7 ani,si,desi mi-a placut foarte mult,nu i-am facut propaganda,pentru ca nici nu e in duhul ortodox acest lucru.Si ,aceasta lectura,timp de opt ani ,nu m-a facut sa am alunecari de credinta in dogme,am ramas acelasi,cu constante preocupari de a citi pe Sfintii Parinti etc.
Este prima data cand ies,ca sa spun asa, in public,desi am 40 de ani.
Daca i-am atacat pe acei parinti de care pomenesti,nu a fost propriu-zis un atac,ci o aparare ,zic eu.Articolul a fost puternic defaimator(gandeste-te ca daca patermihail se inseala,asa e,tonul e agresiv) si eu am simtit ca trebuie sa il apar pe Kenneth,un om la care tin si care mi-a oferit stari minunate duhovnicesti.Repet,nici nu stiam cine este patermihail.
In rezumat,acest razboi nu a fost pornit de mine.Eu,care l-as mai apara la fel de furibund si pe parintele Cleopa,daca ar fi cazul(mai sunt voci care-l limiteaza,vezi cazul Danion Vasile),sunt sigur 100%,ca Klaus Kenneth este un ortodox de la care avem ce invata.Si nu trebuie sa ne gandim ca nu e roman,crestinismul e universal.
Ma simt limitat de scris,pentru ca as avea atat de multe de spus in apararea lui,daca ar fi prin viu grai.
Acest razboi ,desi m-a mahnit,mi-a facut si un bine,pentru ca nici nu stiam ca are conferinta luna aceasta in toata tara,incat de-abia astept ziua de 27 mai,sa-l vad la Iasi.
In rest,daca ti-am starnit curiozitatea despre acest subiect,putem continua discutia pe mail.Nu tin neaparat sa spun toate detaliile public.
Eu am convingerea ca Kenneth e copt ,si e plin de bucurie duhovniceasca,pe care vrea sa o impartaseasca cu toti.
Am mai spus acest lucru,dar s-a inteles gresit.Si nu stiu cum are sa se inteleaga acum.Modul neconventional in care se prezinta Klaus,l-a avut si Domnul nostru Iisus Hristos pentru vremea aceea,si multi dintre preotii de atunci s-au smintit si nu l-au recunoscut.Mai aproape de noi,filmul Ostrov ne prezinta un calugar neconventional,are nu e inteles de obste.Nebunii pentru Hristos,care sunt printre Sfintii de seama,la vremea lor erau alungati cu pietre de catre crestini.-asa cum e si acum.
Daca Kenneth mai sare putin in sus,mai canta ceva etc,sa nu uitam ca este modul lui de a fi,o particularitate a firii sale,dar in acelasi timp nu incalca dogmele(daca le privesti in duh si nu in litera).Mie nu-mi plac deloc protestantii ,nici catolicii,asa incat ,daca as sesiza vreo deraiere,as reactiona si impotriva lui Klaus,nu sunt orbit de el.
La final,va invit sa-l iubiti,la fel cum si el isi arata disponibilitatea de iubire pentru tara noastra.
Dincolo de efuziunea care ai observat-o,sunt un credincios foarte atent la dogme.Daca ai sa te uiti pe blogul meu,am fost printre primii care am semnalat derapajul lui Danion.
La fel si acum,am fost printre primii care am inceput sa lupt pentru apararea imaginii lui Klaus.Repet,ca sa ma fac inteles,eu am citit cartea mai demult,acum vreo 7 ani,si,desi mi-a placut foarte mult,nu i-am facut propaganda,pentru ca nici nu e in duhul ortodox acest lucru.Si ,aceasta lectura,timp de opt ani ,nu m-a facut sa am alunecari de credinta in dogme,am ramas acelasi,cu constante preocupari de a citi pe Sfintii Parinti etc.
Este prima data cand ies,ca sa spun asa, in public,desi am 40 de ani.
Daca i-am atacat pe acei parinti de care pomenesti,nu a fost propriu-zis un atac,ci o aparare ,zic eu.Articolul a fost puternic defaimator(gandeste-te ca daca patermihail se inseala,asa e,tonul e agresiv) si eu am simtit ca trebuie sa il apar pe Kenneth,un om la care tin si care mi-a oferit stari minunate duhovnicesti.Repet,nici nu stiam cine este patermihail.
In rezumat,acest razboi nu a fost pornit de mine.Eu,care l-as mai apara la fel de furibund si pe parintele Cleopa,daca ar fi cazul(mai sunt voci care-l limiteaza,vezi cazul Danion Vasile),sunt sigur 100%,ca Klaus Kenneth este un ortodox de la care avem ce invata.Si nu trebuie sa ne gandim ca nu e roman,crestinismul e universal.
Ma simt limitat de scris,pentru ca as avea atat de multe de spus in apararea lui,daca ar fi prin viu grai.
Acest razboi ,desi m-a mahnit,mi-a facut si un bine,pentru ca nici nu stiam ca are conferinta luna aceasta in toata tara,incat de-abia astept ziua de 27 mai,sa-l vad la Iasi.
In rest,daca ti-am starnit curiozitatea despre acest subiect,putem continua discutia pe mail.Nu tin neaparat sa spun toate detaliile public.
Eu am convingerea ca Kenneth e copt ,si e plin de bucurie duhovniceasca,pe care vrea sa o impartaseasca cu toti.
Am mai spus acest lucru,dar s-a inteles gresit.Si nu stiu cum are sa se inteleaga acum.Modul neconventional in care se prezinta Klaus,l-a avut si Domnul nostru Iisus Hristos pentru vremea aceea,si multi dintre preotii de atunci s-au smintit si nu l-au recunoscut.Mai aproape de noi,filmul Ostrov ne prezinta un calugar neconventional,are nu e inteles de obste.Nebunii pentru Hristos,care sunt printre Sfintii de seama,la vremea lor erau alungati cu pietre de catre crestini.-asa cum e si acum.
Daca Kenneth mai sare putin in sus,mai canta ceva etc,sa nu uitam ca este modul lui de a fi,o particularitate a firii sale,dar in acelasi timp nu incalca dogmele(daca le privesti in duh si nu in litera).Mie nu-mi plac deloc protestantii ,nici catolicii,asa incat ,daca as sesiza vreo deraiere,as reactiona si impotriva lui Klaus,nu sunt orbit de el.
La final,va invit sa-l iubiti,la fel cum si el isi arata disponibilitatea de iubire pentru tara noastra.
Klaus Kenneth - Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului (4)
De ce il iubesc pe Klaus Kenneth? De ce avem nevoie de el?
Unii intreaba: nu ne este suficienta Biblia sau Sfintii Parinti,comori de intelepciune,ori parintii induhovniciti de la noi,parintele Cleopa,Arsenie Boca,Sofian Boghiu,iar dintre cei in viata ,parintele Iustin..etc… Nu avem de unde invata? Ce nevoie avem de acest occidental,venind din protestantism,sa ne dea noua lectii?! Mai ales ca are niste afirmatii care par cam dubioase..
De ce am avea nevoie de el?
In primul rand pentru ca e un exemplu viu de relatie cu Hristos.
Noi acum trebuie sa ne dam seama ca suferim foarte mult.De ce? Pentru ca avem acces la numeroase carti,putem accesa orice informatie dorim,insa cu toate acestea nu avem repere,nu avem indrumatori,nu avem viata launtrica,nu ne mai rugam cum trebuie etc
Suntem intr-o criza spirituala ,din care nu putem iesi doar prin mersul la biserica,posturi si lectura.Ne mai trebuie ceva,o traire autentica,care se poate obtine doar sub povatuirea unui parinte duhovnicesc,sub ascultarea lui.
Se pare insa ca acestia sunt acum atat de putini,incat putem spune ca aproape toti crestinii nu au o indrumare suficienta pentru ca sa-si imbunatateasca viata launtrica.
Cine crede ca se poate ascunde in spatele citatelor,cartilor,a faptelor de a merge la biserica,de a posti etc se insala amarnic.Nu este suficient.
Il avem pe Klaus Kenneth ,care se pare ca in aceasta lume plina de ispite si lipsita de povatuitori adevarati, a reusit sa fie un crestin autentic,cu o mare si intensa traire duhovniceasca.
Nu trebuie sa-l comparam cu Sfinti Parinti,ci cu noi.
El a scris si a venit la noi ,sa ne transmita urmatorul mesaj:
Puteti fi si voi ca mine,indrazniti! Sunt ca voi ,ortodox! Am venit cu incuviintarea parintelui Zaharia de la Essex,duhovnicul meu….Vreau sa impartasesc cu voi bucuria intalnirii cu Hristos!
joi, 13 mai 2010
Klaus Kenneth - Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului (2)
Deoarece a apărut un atac pe mai multe bloguri la adresa acestei cărti şi a autorului ei ,postez în continuare punctul de vedere a lui Iulian Capsali:
Tocmai am terminat-o. O lectura extrem de placuta a unui marturisitor ortodox, care a avut o evolutie teribila; altul ar fi fost distrus iremediabil iar sufletul sau infasurat pe stalpul iadului. Este o carte despre felul in care Dumnezeu, daca vede ca exista sete de Adevar, te poate scoate din cele mai mari genuni sufletesti. Ce i se reproseaza este ca nu "arata" ca un ortodox. Cred ca poate sparge niste cochilii in care ortodoxul se cuibareste. Sigur ca viata lui este "scandaloasa" si el recunoaste ca a facut, multa vreme, voia diavolului. Dar au fost destui care s-au pocait si au reusit sa devina marturisitori. Oare viata Mariei din Egipt, pana la pocainta, a fost mai curata? Dar a lui Ciprian, vrajitor care avea intalniri directe cu tatal demonilor si a devenit martir (mana sa intreaga se afla la bis. Zlatari de pe Calea Victoriei)? Dar Serafim Rose (la care am o mare evlavie), care a avut episoade homosexuale? De ce sa ne ascundem in spatele unei "cuviosenii" searbede. Ma uimeste faptul ca se aduce in balanta, ca specialist in tema, pe Danion Vasile. Sa ma iertati, dar Klaus Kenneth nu a indemnat pe nimeni la o secesiune in cadrul ortodoxiei, ca sa ma exprim cu gratie. Nu inteleg de ce sperie atat un om care s-a ridicat si a devenit ucenicul Pr. Sofronie si bun prieten cu Pr. Rafael. Ca este filmat cantand intr-un hotel din Bulgaria? Sacrilegiu? Dumnezeule, nu stiam ca un ortodox nu are voie sa cante la chitara! Ca a trecut prin pasaje heterodoxe? Cred ca nu este singurul in istorie. Ca a cunoscut si acolo oameni care l-au ajutat sa se ridice? Totusi, ortodocsii, ca procent, sunt extrem de putini raportat la populatia lumii. Iar daca mai scadem pe cei care doar se declara ortodocsi, atunci totul devine dramatic. Oare Dumnezeu lasa copiii sai complet in deruta, prada exclusiva a demonilor? Eu cred ca noi trebuie sa dam mult mai mult, pentru ca avem dreapta credinta si cererile lui Dumnezeu sunt proportionale cu aceasta maxima revelatie de pe acest pamant. Dar nu putem sa-i desconsideram si sa-i condamnam aprioric pe cei din afara Credintei celei Adevarate. Pentru ca nu stim care este iconomia lui Dumnezeu pentru ei. Este o taina. Mie imi este teama de cei care se uita la ei din varful muntelui spre prapastie. Personal, nu stiu ce-i indreptateste la asta. Nu cred ca detinem exclusivitatea si siguranta Mantuirii. Ar fi prea simplu si complet "neortodox" ca sa gandim asa.
Nu recomand ca aceasta carte sa o faceti cadou matusii din Vintzu de Sus sau a unui monah care se lupta ca sa-si domine patimile, pentru e posibil ca, in curatenia lor, sa se sminteasca. Un om crescut la tara, intrat in manastire de tanar, feciorelnic, nu are cum sa guste asemenea marturisiri care pot sa zdruncine. Insa asa cum Pr. Rafael a putut sa-l pretuiasca pe acest om, pe care-l cunoaste atat de bine inca de la Essex, cred ca poate fi creditat si de cei care nu l-au cunoscut, si, mai ales, de aceia care nu l-au citit.
Inca ceva. Nu cred ca aceasta carte a lui Klaus Kenneth poate deveni brusc, peste noapte, marea problema a ortodoxiei romanesti. Oare nu vedem ce se intampla in jurul nostru?
Tocmai am terminat-o. O lectura extrem de placuta a unui marturisitor ortodox, care a avut o evolutie teribila; altul ar fi fost distrus iremediabil iar sufletul sau infasurat pe stalpul iadului. Este o carte despre felul in care Dumnezeu, daca vede ca exista sete de Adevar, te poate scoate din cele mai mari genuni sufletesti. Ce i se reproseaza este ca nu "arata" ca un ortodox. Cred ca poate sparge niste cochilii in care ortodoxul se cuibareste. Sigur ca viata lui este "scandaloasa" si el recunoaste ca a facut, multa vreme, voia diavolului. Dar au fost destui care s-au pocait si au reusit sa devina marturisitori. Oare viata Mariei din Egipt, pana la pocainta, a fost mai curata? Dar a lui Ciprian, vrajitor care avea intalniri directe cu tatal demonilor si a devenit martir (mana sa intreaga se afla la bis. Zlatari de pe Calea Victoriei)? Dar Serafim Rose (la care am o mare evlavie), care a avut episoade homosexuale? De ce sa ne ascundem in spatele unei "cuviosenii" searbede. Ma uimeste faptul ca se aduce in balanta, ca specialist in tema, pe Danion Vasile. Sa ma iertati, dar Klaus Kenneth nu a indemnat pe nimeni la o secesiune in cadrul ortodoxiei, ca sa ma exprim cu gratie. Nu inteleg de ce sperie atat un om care s-a ridicat si a devenit ucenicul Pr. Sofronie si bun prieten cu Pr. Rafael. Ca este filmat cantand intr-un hotel din Bulgaria? Sacrilegiu? Dumnezeule, nu stiam ca un ortodox nu are voie sa cante la chitara! Ca a trecut prin pasaje heterodoxe? Cred ca nu este singurul in istorie. Ca a cunoscut si acolo oameni care l-au ajutat sa se ridice? Totusi, ortodocsii, ca procent, sunt extrem de putini raportat la populatia lumii. Iar daca mai scadem pe cei care doar se declara ortodocsi, atunci totul devine dramatic. Oare Dumnezeu lasa copiii sai complet in deruta, prada exclusiva a demonilor? Eu cred ca noi trebuie sa dam mult mai mult, pentru ca avem dreapta credinta si cererile lui Dumnezeu sunt proportionale cu aceasta maxima revelatie de pe acest pamant. Dar nu putem sa-i desconsideram si sa-i condamnam aprioric pe cei din afara Credintei celei Adevarate. Pentru ca nu stim care este iconomia lui Dumnezeu pentru ei. Este o taina. Mie imi este teama de cei care se uita la ei din varful muntelui spre prapastie. Personal, nu stiu ce-i indreptateste la asta. Nu cred ca detinem exclusivitatea si siguranta Mantuirii. Ar fi prea simplu si complet "neortodox" ca sa gandim asa.
Nu recomand ca aceasta carte sa o faceti cadou matusii din Vintzu de Sus sau a unui monah care se lupta ca sa-si domine patimile, pentru e posibil ca, in curatenia lor, sa se sminteasca. Un om crescut la tara, intrat in manastire de tanar, feciorelnic, nu are cum sa guste asemenea marturisiri care pot sa zdruncine. Insa asa cum Pr. Rafael a putut sa-l pretuiasca pe acest om, pe care-l cunoaste atat de bine inca de la Essex, cred ca poate fi creditat si de cei care nu l-au cunoscut, si, mai ales, de aceia care nu l-au citit.
Inca ceva. Nu cred ca aceasta carte a lui Klaus Kenneth poate deveni brusc, peste noapte, marea problema a ortodoxiei romanesti. Oare nu vedem ce se intampla in jurul nostru?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)