Izvorul Tamaduirii, un adevăr istoric trecut prin credintă

Sarbatoarea din Vinerea luminata poarta prin istorie un adevar impresionant, pastrat cu sfintenie de crestinii ortodocsi. Acela al Izvorului Tamaduirii, inca limpede si nesecat, ce izvoraste de sub biserica ctitorita in timpului imparatului Iustinian, aflata in inima Istanbulului. Desi multi romani au ajuns in capital culturala a Turciei, putini s-au invrednicit sa ajunga la acest lacas de cult. Nu exista indicatoare si nici nu gasesti oameni care sa-ti ofere informatii despre biserica Izvorul Tamadurii. Singura modalitate, pentru un pelerin ajuns in aglomeratia urbana din orasul intins pe doua continente, este sa ia legatura cu preotul ortodox de la biserica romaneasca “Sf. Muc. Parascheva”. Poarta ce da spre Izvorul Tamaduirii, o incinta inconjurata de ziduri, este protejata permanent de greci, acestia fiind responsabili cu ingrijirea tuturor lacasurilor reprezentative pentru Ortodoxie din Istanbul. O intrare discreta care tainuieste valoarea istorica si spirituala a bisericii, ascunsa de peste jumatate de mileniu in inima culturii si civilizatiei mulsulmane. Nici urma de cruce sau vreun indicator in turca sau engleza, dezinteresul pentru promovareaobiectivelor religioase crestine fiind evident in acest oras. Dincolo de ziduri, grecii te poftesc sa vizitezi, sa te rogi si sa constati cu proprii ochi adevarul traditiei privind bisericii Izvorul Tamaduirii, curatenia si frumusetea izvorului, precum si minunata icoana a praznicului. Aceasta este fotografiata an de an, pe bucati, si de fiecare data, in ciuda umezelii din biserica si a vechimii ei, si-a pastrat nealterate calitatile. Mai mult, icoana Izvorului Tamaduirii, a carei vechime atinge perioada de aur a Bizantului, se curata singura, analizele facute asupra ei, dovedind calitati de refacere inexplicabile stiintific, insa justificabile din punct de vedere ortodox: marturie vie a lucrarii permanente a Maicii Domnului in viata Bisericii. In ceea ce priveste apa izvorului Tamaduirii, si-a pastrat nealterate calitatile consacrate, puterea sa vindecatoare fiind recunoscuta de toti cei care ajung aici. In apa izvorului pe care l-a descoperit imparatul Leon, se pot vedea si pesti rosii cu dungi albe, ce aduc in atentie, minunea pestelui sarit din tigaie, semn prevestitor al cuceririi Constantinopolului de musulmani la anul 1453. Atunci, spune traditia, la o masa, un preot a spus ca turcii vor cucerii capitala Bizantului, cind o fi sa sara pestele prajit din tigaie si o sa inoate. Si chiar asa s-a intimplat. De o frumusete aparte, micutele vertebrate, se ridica la suprafata izvorului, a carui sursa se pierde undeva sub biserica, si par a fi curiosi de venirea oricarui grup de pelerini. Se rotesc prin apa limpede, dupa care dispar in bezna. Pentru romani, o alta adevarata minune este si aceea ca, toate pomelnicile si rugaciunile pe care le lasa turistii sau pelegrinii la Izvorul Tamaduirii, sunt citite si pomenite de preotul ortodox roman din Istanbul. Linga biserica, ingrijite si frumos pastrate sint mormintele patriarhilor ortodocsi ingropati aici de generatii intregi. Unii dintre ei, despre care nu mai stim aproape nimic, au fost adevarati martiri, traind in mijlocul mulsulmanilor, fiind, nu de putine ori, batjocuriti si ucisi.
Traditia despre biserica Izvorul Tamaduirii
Conform traditiei, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare (457-474) se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul). La un moment dat a intilnit un orb ratacit, care l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. Leon a patruns in desisul din apropiere, dar nu a gasit nimic. Pe cind se intorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunindu-i: “Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adinc in aceasta padure si luind cu miinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon a facut intocmai, iar orbul a inceput sa vada. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit linga acel izvor o biserica. La rindul sau, imparatul Justinian (527-565) care suferea de o boala grea si s-a vindecat dupa ce a baut apa din izvor a construit o biserica si mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani, molime si alte suferinte. Astfel, a fost statornicita o zi in care toti sa-si aduca aminte de coborarea in istorie a Fecioarei Maria. Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

Sursa: http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/04/28/izvorul-tamaduirii-un-adevar-istoric-trecut-prin-credinta.html

Print PDF

O experienta

Ce mari erau inainte crestinii,care dupa ce il descopereau pe Hristos,nu alergau la ceilalti sa se dezvaluie,ci fugeau de lume,incercand sa fie cat mai mult si cat mai aproape de Dumnezeu.

Am o experienta de spus: am inteles zilele acestea ca nu te poti apropia de Dumnezeu decat daca sacrifici tot din jurul tau,sau cat de mult poti.
Orice confort,orice placere,orice dorinta te indeparteaza de Hristos.Mancarea prea multa sau grasa,comoditatea ne face oameni trupesti ,fara sansa de a ne sfinti.

A sacrifica propriul eu pentru Hristos,a sacrifica lumea cu toate ofertele ei,pare cel putin pentru mine ceva aproape imposibil de realizat.
Insa poate cu ajutorul dumnezeiesc,(totul e cu putinta celui ce crede),voi reusi sa realizez acest lucru.

Sf.Ioan Iacob Romanul -Despre citirea Scripturilor

De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc si am crezut ca aceste cuvinte pot folosi si la alte persoane care nu prea au vreme sa deschida cartile si poate nici nu au la indemana cartile potrivite. Stiu ca in ziua de azi toata lumea este grabita si cartile cele groase ale Sfinilor Parinti stau uitate si rar cine le mai citeste. Asa este duhul veacului, asa sunt ocupatiile oamenilor; asa este razboiul cel nevazut, incat lucrul cel duhovnicesc, si mai ales citirea cartilor sfinte nu prea au loc in viata crestinilor de azi. Si asta nu se intampla numai in lumea mirenilor, ci insisi Monahii au inceput sa ajusteze viata dupa moda noua. Grija celor pamantesti ii tine incatusati si nu pot sa mai afle vreme pentru citirea si cugetarea dumnezeiestilor Scripturi.

Abia au vreme sa asculte pravila din biserica, insa si atunci mintea le este impovarata cu grija trupeasca si cu necazurile vietii. Pentru indulcirea sufletului greu se gaseste vreme in veacul nostru. Si aceasta ne pagubeste mai mult decat toate. Caci neavand ragaz a privi mai des catre cele ceresti, uitam rostul vietii, slabim duhovniceste si ajungem de multe ori la deznadajduire, cand stim ce fel de fagaduinta am facut inainte lui Dumnezeu si cand vedem ca se cheltuieste viata in chip zadarnic.

Iata cum ne sfatuieste cuviosul Nicodim Aghioritul in privinta aceasta: „Toti crestinii care stiu carte, datori sunt a citi Dumnezeiestile Scripturi, pentru ca, dupa cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur, fara de citirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se mantui.” In cuvantarea cea pentru Lazar, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Ca nu este cu putinta; nu este a se mantui cineva, neindulcindu-se adeseori de citirea duhovniceasca!” Apoi Sfantul Ioan Scararul ne incredinteaza ca citirea lumineaza si aduna mintea si naravurile le pune la randuiala.

Iar Sfantul Efrem Sirul zice: „In ce chip trambita strigand in vreme de razboi, desteapta osardia vitejilor luptatori impotriva inamicului, asa si Sfintele Scripturi desteapta osardia ta spre el bun si te imbarbateaza pe tine impotriva patimilor. Pentru care, frate al meu, trezeste-te cu intemeiere si te sarguieste de-a pururi a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca sa te invete pe tine cum se cade a fugi de cursele vrajmasului si a dobandi viata vesnica. Sunt insa unii care citesc dar nu-si dau silinta ca sa inteleaga cele scrise.”

Sfantul Apostol Pavel scrie catre Ucenicul sau, Timotei: „Ia aminte la cetire”! Iar purtatorul de Dumnezeu Ignatie porunceste Diaconului Iron, scriindu-i: „Ia aminte la cetire ca nu numai tu sa cunosti legile, ci si la ceilalti sa le talcuiesti.” (in trimiterea catre Antioheni). Iar despre Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul spune istoricul Rufim ca 13 ani au sezut in pustie, cugetand Scripturile. Acum sa ne oprim putin, cei care traim in veacul acesta de pe urma si sa ne intrebam:

Daca in vremea cea veche era neaparata nevoie citirea Scripturilor – (cand erau si povatuitori destui cu viata sfanta si lumea era mai credincioasa) – dar oare astazi, cand s-au inmultit viclesugurile in lume si s-au imputinat pastorii cei buni, acum cand nu mai gasesti pilda de viata curata si nici povatuitori sufletesti, cu atat mai mult trebuie sa ne sarguim la citirea Sfintelor carti, pentru a nu gresi drumul mantuirii. Sa ne gandim fratilor ca mantuirea noastra este in mare primejdie acum cand nu mai sunt povatuitori. Deci sa fim mai cu paza de catre orice vatamare sufleteasca si mai sarguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Caci in ele vom afla mangaiere si luminare. Daca nu mai sunt povatuitori vii sa ne ajute, sa alergam mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lasat mostenire Sfintii Parinti.

Folosind mai des sfaturile lor si urmand pilda vietii lor, nu vom rataci drumul mantuirii (cu darul lui Dumnezeu). Eu, nevrednicul, am cautat sa mai aleg din carti cuvintele care ne folosesc mai mult in viata calugareasca si pe care nu le pot afla cu usurinta toti, mai ales cei care sunt vesnic ocupati in ascultari si in treburi.

Sf.Ioan Iacob Romanul – “Din Ierihon catre Sion. Trecerea de la pamant la cer.”

De ce sunt ortodox

Fragment din cartea interviu cu Klaus Kenneth:

As vrea sa ne povestiti ceva despre misiunea din Kenya si despre fundatia din Serbia si Muntenegru.

Cand am devenit crestin,existau zboruri ieftine din Elvetia spre Kenya.Si am vazut pe la televizor ca africanii danseaza in Liturghie ,in Catolicism ,ceea ce mi se parea a fi tare muzical si grozav,asa ca am vrut sa merg si eu sa vad.Am iesit ,deci, din hotel duminica dimineata si am vrut sa intru la o asemenea Liturghie.Orasul era destul de pustiu,pentru ca sambata noaptea mereu sunt petreceri ,astfel ca am vazut doar o tanara doamna pe care am intrebat-o unde pot gasi o biserica.Ea mi-a raspuns:Cea mai apropiata Biserica e undeva la 7km,intr-un tufis.Asta se intamp,a in Mombasa.Si i-am spus ca totusi vreau sa merg acolo,cum pot ajunge? Ia un taxi.Am luat un taxi si m-am urcat.Dar mi s-a spus ca nu voi gasi biserica ,chiar de voi ajunge in sat,caci e ascunsa.Asa ca am ajuns,pana la urma acolo si,cu chiu cu vai,am gasit si biserica.Slujba era ,intr-adevar ,asa cum imi inchipuisem : foarte-foarte vie.Nu era o slujba ortodoxa,dar se simtea ca e vie,mai ales ca oamenii de acolo sufera,iar,atunci cand oamenii sufera,exista o legatura vie cu Dumnezeu.
Dupa slujba,o femeie m-a chemat sa merg cu ea acasa/Si m-am gandit ca e minunat!In loc sa ma duc sa joc tenis sau golf cu bogatii din hotel,mai bine iau contact nemijlocit cu viata reala din Africa-oricum ,inca de cand traiam in India,m-am identificat mai usor cu saracii de pe strada decat cu bogatii din hoteluri.Am mers deci cu ea acasa.Dragii mei,nu am vazut in viata mea o asemenea coliba ,plina de sobolani,prin care ploua.Avea peretii mancati de ploaie....Si, deodata ,femeia aceea si-a pus mana pe piciorul meu si am inteles ca era o prostituata.O chema Lucy. Si i-am spus : Lucy ,te rog lasa-ma.Nu ma intereseaza asta ! Daca tu cauti dragoste,atunci nu infelul acesta.Dar stiu ca tu,de fapt,nu cauti dragoste,tu ai nevoie de bani ca sa iti hranesti copiii.Cred ca ,atunci,aveam cu mine aproximativ 1000 de franci elvetieni,bani de calatorie.I-am dat ei toti banii,astfel incat,macar o jumatate de an sa nu mai fie nevoita sa se prostitueze.Si,apoi,i-am povestit despre viata mea ,despre cum L-am gasit pe Hristos.A plans ,cutremurata,si m-a chemat sa o vizitez si a doua zi.Si-a chemat si prietenele-un intreg grup de prostituate,carora le-am dat marturia pe care v-am dat-o si dumneavoastra.Atunci,au inceput si ele sa planga, si mi-au povestit despre viata lor-scarba fata de turistii cei grasi,saracia de care sufera,copiii care le mor de Sida.Auzind acestea ,m-a durut atat de tare inima,incat mi-am spus ca acolo trebuie sa se intample ceva.Cu tot ce castig din vanzarea cartilor-atunci cand vorbesc in Germania ,le cer organizatorilor sa ma plateasca- am construit o scoala In Kenya,cinci cladiri mari. 150 de copii au ,acum in scoala.Femeile invata igiena si asa mai departe.
Apoi,am cunoscut-o ,in Elvetia,pe sotia mea,pe acest inger.Ea vine din Muntenegru,iar cand am fost ,impreuna cu ea in tara,am vazut ca sunt oameni care cauta in lazile de gunoi dupa mancare.Probabil cunoasteti si dumneavoastra asta.Atunci ,inima mea a sangerat pentru a doua oara si am facut o asociatie de ajutoare ,care se numeste Sfantul Sava-un sfant care ,in secolul al XIII-lea ,a trait in Balcani.De atunci,banii merg intotdeauna unde e mai mare nevoie de ei- o data in Kenya,o data in Muntenegru,in Romania ,in Serbia.Mereu,cand aud despre un loc cu multa saracie,banii mei merg acolo.Acestea sunt asociatiile mele.

Staretul Sava de la Lavra Pecersk din Pskov

Cel care s-a dedicat voii lui Dumnezeu
Cu inima si sufletul,
Acela si-a aflat pentru vesnicie
Linistea launtrica.
El a cunoscut,ca Mintea cea Mare
Conduce aceasta lume,
Si nimic din acest univers
Nu este uitat de catre El.

Pomenirea Sfîntului Apostol Simon Zilotul- 10 Mai

Acest sfînt Apostol era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Cînd Simon a avut nunta cea legiuită, a fost chemat şi Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajungîndu-le vinul, Domnul a prefăcut apa în vin. Mirele, văzînd o minune ca aceea, îndată a crezut că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi, lăsîndu-şi nunta şi casa, i-a urmat Lui cu osîrdie, pentru care s-a numit "Zilotul", adică rîvnitor. Deci s-a aprins cu atît de mare dragoste dumnezeiască către Hristos, încît şi mireasa sa şi pe toate cele lumeşti le-a trecut cu vederea pentru dragostea lui Dumnezeu, şi şi-a făcut sufletul său mireasă Mirelui Celui fără de moarte, numărîndu-se în ceata ucenicilor lui Hristos, unul din cei doisprezece Apostoli.

După ce a primit cu ceilalţi Sfinţi Apostoli, Sfîntul Duh, Cel ce S-a pogorît în chip de limbi de foc, a trecut în Mauritania şi în Africa, propovăduind pe Hristos şi răbdînd pentru El cu rîvnă înfocată. După aceea, fiind în Britania şi luminînd pe mulţi prin cuvîntul Evangheliei, a fost răstignit de cei necredincioşi şi s-a sfîrşit prin pătimirea cea de un chip cu a lui Hristos.

Dimineata devreme

Cand te trezesti dimineata primele tale ganduri trebuie sa fie indreptate catre Dumnezeu.Deasemenea e bine sa constientizezi ca incepi iarasi lupta duhovniceasca,si trebuie sa fii gata pentru orice ti s-ar intampla: necazuri,jigniri ,umilinte,certuri,ispite,si chiar pericole de moarte.Sunt crestin si sunt gata sa infrunt toate ispitele pentru mantuirea mea si pentru Dumnezeu.