sâmbătă, 8 mai 2010

Klaus Kenneth - Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului


Epilog: Nevoinţa de a deveni un creştin adevărat

Ce s-a petrecut între 2004 şi 2008? Prin rugăciunile şi dragostea părintelui meu duhovnicesc,Arhimandritul Zaharia,următorul Părintelui Sofronie,m-am simţit atras aşa de mult de manăstirea din Maldon,Essex,încât am ajuns să merg acolo şi de cinci ori pe an,împreună cu soţia mea.,Nikica.Ce ne atrăgea într-atât acolo?Ei bine,acolo am învăţat să adâncesc rugăciunea; nu doar Rugăciunea lui Iisus,pe care o începusem cu mulţi ani în urmă,ci o întreagă viaţă de rugăciune,care mi-a preschimbat treptat toată viaţa de zi cu zi într-o pomenire neîncetată a lui Hristos prin cugetarea la Numele Său şi chiar la moarte.Am descoperit că Rugăciunea lui Iisus e un fel de " bombă cu ceas",adică o dată ce ai început sa o lucrezi în chip nemincinos,la vremea socotită de Dumnezeu a fi potrivită se vor arăta roadele.Dar care îi sunt roadele?Ce s-a schimbat cu adevărat în viaţa mea?
Ascultarea,curăţia trupească,rezolvarea problemelor băneşti,nejudecarea altora,postirea şi multe altele...toate acestea izbutisem deja să le "fac", şi păreau atât de uşoare.Am aflat însă acum că toate aceste experienţe mi se dăruiseră doar din harul lui Dumnezeu,şi nu veniseră "de la sine",după voia mea.În cele din urmă,m-am încredinţat că Dumnezeu îi încearcă pe cei născuţi din nou şi pe cei convertiţi:pierdem după o vreme harul(undeva dupa doi sau patru ani) şi El vrea să vedem dacă Îl iubim cu adevărat,fără pretenţii,nu pentru darurile pe care ni le dă.Vă amintiţi capitolul despre "post"?Atunci îmi era aşa de uşor să-l ţin fiindca El -în chip cumva prorocesc-a dorit să-mi arate de pe atunci ce va mai fi apoi,după mulţi ani.Când am ajuns ortodox şi a trebuit să postesc în fiecare miercuri şi vineri,precum şi în patruzeci de zile înainte de Crăciun şi de Paşti,şi încă în alte posturi din timpul anului-am făcut o socoteală şi a ieşit că,cu totul,posteam mai bine de jumatate de an- am rămas şocat.Nu,nu se putea aştepta aşa ceva de la mine!Acum a început o luptă adevărată împotriva voii mele şi pentru a asculta de Hristos şi de Biserica Sa.Să-mi lepăd voia,după ce mă obişnuisem să o ascult vreme de 60 de ani,nu e ceva uşor pentru nimeni.Dar întrebarea era:Îl iubeam cu adevărat pe Dumnezeu?Îmi puteam dovedi acum dragostea prin înfrânarea de la ascultarea voii mele?Da,puteam.Puteam face la fel cu celelalte lucruri,pe care le voi numi pe numele lor- "patimi" ?În chip vădit,puteam;aveam putinţa de a-mi urma voia proprie-aşa cum a făcut Adam înainte de cădere-sau să o lepăd.Dar pâna şi gandul la cele ce vor urma nu era unul foarte plăcut : abia atunci când vrei să scapi de o patimă sau de vre-un nărav(gurmanderia în acest caz),îţi poţi da seama în ce măsură eşti "legat" de acesta.Ce descoperire cumplită!Să luam ,de pildă,televiziunea:mă obişnuisem şi socoteam ceva firesc şi de la sine înţeles să mă uit la ştiri,la sport(ce captivant!),la documentare sau la o grămadă de alte lucruri cu adevărat interesante.Dacă cineva mi-ar fi spus că într-o bună zi va trebui să le lepăd ,să le jertfesc pentru Dumnezeu,că întreaga lume a televiziunii este(aşa cum zice Evanghelia) "din lumea aceasta" şi că creştinii-deşi ,e adevărat ,trăiesc în lume-nu trăiesc după lume,n-aş fi putut primi.Acum,prin rugăciune zilnică şi regulată,am aflat că cuvintele rugăciunii m-au hrănit duhovniceşte şi m-au călăuzit,aducându-mă mai aproape de Mântuitorul meu-pe când televiziunea ,radioul şi presa sunt o hrană neduhovnicească,care mă înstrăinează de Dumnezeu.Îndreptăţirea mea,că trebuie să ştiu ce se întâmplă în lume,nu mai putea sta în picioare în faţa rugăciunii.După cum am zis,televiziunea şi mass-media sunt "interesante" - cuvânt care vine din latinescul "inter essere",adica "a fi parte dintr-un întreg".Şi mi-am pus întrebarea:Sunt eu creştin şi trăiesc în lume,dar nu mai fac parte din lumea aceasta sau fac parte din lume,hrănindu-mă cu scandaluri,crime,ştiri de senzaţie şi tragedia întregii lumi?Nu era atunci mai bine să mă rog pentru întreaga lume,să mijlocesc pentru victimile sale de zi cu zi,aşa cum făceau Sfântul Siluan şi Cuviosul Sofronie,şi aşa cum se face în rugăciunile Sfintei Liturghii?Aşa ceva ar arăta o adevărată dragoste pentru Dumnezeu şi pentru aproapele meu,căci Dumnezeu este cu adevărat în fratele meu şi sora mea.Aşa mi-aş putea dovedi dragostea către Dânsul.Dar ,din fericire,toate acestea-televiziunea,mâncarea ,voia proprie ş.a.-n-au trebuit să fie rupte cu sila de la mine,ci-o minune!-au căzut de la sine.Ca o încălţăminte care,atunci când creşti,nu ţi se mai potriveşte şi o arunci,la fel şi aceste lucruri lumeşti s-au îndepărtat de la mine ca ceva nefolositor.Şi mai uimitor lucru:chiar şi muzica,walkman-ul,CD-player-ul şo compunerea de cântece s-au "înecat" în rugăciune.Muzica a fost dintotdeauna viaţa mea şi- îndrăznesc să mă asemăn Părintelui Sofronie,ca pictor - era ultima redută a lumii în mine.Nicicând nu mi-aş fi închipuit că muzica ar putea să "cadă" de la mine într-o bună zi,şi încă aşa de lesne.Dar ,credeţi-mă: pacea lăuntrică dobândită prin înfrânarea de la "hrana lumii" a însemnat pentru mine o mare surpriză;înfânarea a fost urmată de pace şi a făcut loc rugăciunii pentru lume,chiar dacă este doar o mică,o foarte mică contribuţie la restaurarea fostului Adam ipostatic.
Aşa că ,pentru rugăciunile părintelui meu duhovnicesc şi prin strădaniile mele de a mă ruga zi de zi cu rugăciunile ortodoxe,dar şi cu rugaciuni "libere",pe care le-am învăţat de la "bisericile independente" şi de la protestanţii din Apus( care nu trebuie osândiţi când urmează aceluiaşi Stăpân),ca şi prin rugăciunea lui Iisus ,citirea şi traducerea unor scrieri duhovniceşti de mare însemnătate,prin luarea adesea parte la Liturghie şi împărtăşirea cu  Sfintele Taine,prin multele convorbiri şi conferinţe de-a lungul întregii Europe,m-am "legat" de bunăvoie de Hristos.
Mă aşteaptă încă un drum lung.Uneori mă gândesc că nici n-am început încă să fiu creştin.Calea creştină dreptslăvitoare îmi pare ceva cu neputinţă,dar nu este nici o alternativă,aşa cum am dovedit în întreaga carte.Mesajul lui Hristos este atât de contrar ideilor lumii,atât de ciudat,încât nici o fiinţă omenească n-ar putea fi vreodată în stare să plăsmuiască asemenea idei.Pentru mine reprezintă dovada cea mai sigură că Iisus trebuie să fie Fiul lui Dumnezeu,cineva ce nu este din lumea aceasta!Să-I urmăm aşadar lui Hristos pe calea Sa pogorâtoare,în blândeţe şi smerenie-atat de inacceptabile pentru lume-pentru a ne înalţa cu El la veşnica slavă.Însă aceasta o vom cunoaşte doar în cea din urmă clipă a vieţii noastre pământeşti.
Cred cititorul poate înţelege cu uşurinţă că toate acestea stârnesc ura Satanei,care mă atacă mult mai mult decât în trecut.Diavolul Îl pizmuieşte pe Hristos şi vrea să mă aducă înapoi la el.Adesea,dărâmă ceea ce încerc eu să clădesc.Chiar şi atunci,cred că Dumnezeu îngăduie acestea- Dânsul fiind Stăpânul-pentru a mă încerca, a-mi vădi credinţa,ascultarea şi a-I arăta dragostea mea(cea puţină).Să înveţi deosebirea gândurilor Satanei şi a urzelilor sale,precum şi felul în care ne înrâureşte gândurile,se dovedeşte a fi o lucrare anevoioasă,în care nu poţi izbândi fără harul lui Dumnezeu.
Ştiu un singur lucru: deşi sunt cel mai rău dintre oameni,voi tânji necontenit după harul şi fiinţarea Sa.

13 comentarii:

  1. nu cunosc "fenomenul" dar mi s-a parut ciudata valva care se face in jurul sau . Iata ce am gasit pe alte meleaguri :
    http://vlad-mihai.blogspot.com/

    Parere personala ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai astazi am avut ocazia sa ma enervez citind articolul de la sursa originala,patermihail. I-am dat un raspuns la acel articol,pe care nu a avut bunavointa sa-l posteze,si apoi i-am mai scris inca o data,spunandu-i ca nu e frumos sa nu imi dea posibilitatea de replica.Tot nimic.Am sa postez in acest caz ,raspunsul pe blogul meu,desi nu am atatia vizitatori,si astfel Klaus Kenneth,iese in pierdere ca imagine.O parere scurta:articolul arata o clara neintelegere a duhului credintei adevarate,si are o latura buna;stiu pe cine sa nu mai citesc de acum inainte.Am sa dau ,neindoielnic o replica pe blog,pentru ca nu MI-AU APROBAT COMENTARIUL LA ACEL ARTICOL.
    Am sa lupt pentru klaus Kenneth,pentru ca merita.Tot ce postez eu pe acest blog vine din inima,si tot ceea ce public vreau sa fie de calitate si in duhul ortodoxiei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daniel, te-am "citit" si dincolo, la parintele Savatie. Acum te descopar si aici. Iti inteleg amaraciunea si dorinta ta de a-l apara pe Dl Klaus Kenneth, dar nu te mai inversuna. Poate consideri ca ti se face o nedreptate, poate consideri ca altii se lasa influentati de aparente si dispun ce, cum si cine sa fie popularizat, ce, cum si cui sa-i fie aprobate comentariile intr-un anumit context. Nu te necaji! Priveste partea buna a lucrurilor: Dumnezeu stie mai bine ce ne este de folos si ce nu.
    Am citit si eu cat am putut, cautand in sursele aflate pe net: Dl Klaus scrie bine, si poate influenta "gloata", dar dincolo de aparente, razbate cu totul altceva. Acest altceva l-au observat multi, printre care si parintele Savatie (pentru care eu am o stima deosebita).
    Nu ma intelege gresit; nu vin cu acest comentariu numai fiindca sunt de partea parintelui. Pe forumul din care fac si eu parte, au fost multe comentarii la vremea aceea si, desi nu mi-am spus deloc parerea cu privire la el, am simtit acelasi pericol pe care-l simt si la Dan Puric si la Vasile Danion... Sunt lucruri care le percepi din mers, daca esti cu sufletul permanent coplesit de Harul Lui Dumnezeu...

    Doamne-ajuta!

    C. Roman - Adjud

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu ce pericole simti tu,insa eu am pareri diferite despre Danion,Puric si Kenneth.Nu ii pun pe toti in aceeasi oala.Nu trasez aici personalitatea fiecaruia,insa despre Danion m-am exprimat pe la inceputul blogului.
    Eu pur si simplu am semnalat o nedreptate,discutiile trebuiau sa aiba o cu totul alta turnura,dar sunt facute total aiurea.
    Nu inseamna ca daca nu il intelegi pe Kenneth nu stiu cat pierzi sau te pagubesti,insa daca il ataci comiti o nedreptate fata de Adevar,la un om care s-a zbatut pentru asta.
    Ma tin departe de toate eresurile,catolicism,protestantism,ecumenism etc,insa in cazul lui Klaus Kenneth nu e vorba de o deviere de la ortodoxism,ci o revenire de la eres la Adevar,revenire care s-a facut prin experiente dramatice.Pentru lupta si daruirea sa,pentru relatia sa cu Hristos,pentru curajul sau,am iesit in pararea lui fata de cei ce il ataca.As fi preferat sa fie altfel de comentarii,dar din pacate discernamantul lipseste.
    Acesta nu este un atac ci o aparare,si nu inseamna ca cei care nu l-au inteles pe Kenneth sunt primejduiti la actul mantuirii,insa nedreptatea care o fac,poate fi un pacat,din stiinta sau din nestiinta,de care Dumnezeu va trece,asa cum trece si peste alte lipsuri de ale noastre.Sau este nesansa de a intelege si a da mana cu un frate de-al nostru,care nu vine sa ne invete ceva,ci sa-si marturiseasca viata si credinta in Hristos.

    RăspundețiȘtergere
  5. C. Roman- Adjud3 august 2010, 12:48

    Revin cu o completare, care mi se pare ca poate face mai lesne de inteles reticenta unora la adresa D-lui Klaus:
    Iată, de pildă, cum descrie Sfântul Ierarh Ignatie, în epilogul „Patericonului”, epoca contemporană lui: „De la tabloul înfăţişat nouă de antichitate să ne întoarcem la viaţa contemporană. Ce putem zice despre noi înşine ? Cum să trăim, cum să acţionăm ? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim la monahii din vechime: ei au prevestit starea actuală; ei au conturat şi modul de acţiune în această situaţie. „În vremurile din urmă - glăsuia unul dintre ei - cei ce vor lucra cu adevărat pentru Dumnezeu, se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face semne şi minuni printre ei, ca în vremea de faţă. Ei vor păşi pe calea faptelor, dizolvate în smerenie şi în împărăţia Cerurilor, şi se vor dovedi mai mari decât Părinţii, care s-au proslăvit prin semne” (al 4-lea răspuns al Prea Cuviosului Nifon).
    Câtă temeinică călăuzire, câtă mângâiere găsim în aceste cuvinte profetice ale înduhovnicitului părinte ! Această mărturie este extraordinar de importantă ! Din cele spuse reiese clar: acolo unde este multă gălăgie, autoreclamă, căutarea popularităţii cu orice preţ, adică acolo unde lipseşte în mod evident smerenia şi se observă dorinţa de slavă sau de preamărire a sinelui în faţa altora, prin intermediul unor fapte şi merite reale sau exagerate şi închipuite, acolo nu este o veritabilă slujire a lui Dumnezeu.
    Şi ce este acolo ?
    Acolo este numai făţărnicie, spune Sfântul Ierarh Ignatie, citându-l pe Sfântul Tihon de Zadonsk.

    C. Roman - Adjud

    RăspundețiȘtergere
  6. Faptul ca a facut cateva conferinte poate fi smintitor,insa explicatia pe care majoritatea nu o vad,se afla in cartea lui.
    Inca de cand a revenit la Hristos,prima data in protestantism,felul lui de a fi,il indemna sa-l propavaduiasca pe Hristos,oricand si oricui.Asta si mi-a placut la el,aceasta exuberanta,care nu l-a parasit nici dupa 30 de ani,de a-l trai pe Hristos impreuna cu ceilalti.
    Prin personalitatea noastra,fiecare om este unic,iar acesta este talantul lui Klaus,pe care il inmulteste,nu il ingroapa.Nu inseamna ca unii trebuie sa faca ca el,dar modul lui de a se manifesta ar trebui inteles.
    Neintelegerea eu nu o vad decat ca pe o inchistare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Si inca un lucru pe care l-am observat in comentariul tau.Spui ca Kenneth influenteaza gloata.Nu e adevarat! De la revenirea lui in Romania ,au fost mai multi contestatari decat cei care l-au acceptat.Deci "gloata" ar fi contestatarii.
    Si daca crezi ca este asa,atunci si eu fac parte din gloata ta.Insa eu cand l-am descoperit pe Kenneth,nu conferentia,nu venea in Romania,si nu am spus nimanui despre el.Eu l-am descoperit prin cartea sa acum vreo sapte ani.Glaota atunci pentru mine,era reprezentata de un singur om,eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. 3. Faptul ca aplici un citat,care are valabilitatea lui,dar si o anumita generalitate,nu inseamna ca ai demonstrat ca Kenneth se incadreaza in acea descriere.Aceasta asociere ai facut-o dumneata,dar eu ,ca individulitate,desprins de gloata,nu sunt de acord cu aceasta asociere pe care o faci.

    RăspundețiȘtergere
  9. C. Roman - Adjud3 august 2010, 13:29

    Din pacate se pare ca am dezlantuit o polemica si nu asta mi-am propus. Imi pare rau. Daca ai timp sa astepti comentariile la comentarii si sa despici firul in patru, parerea mea ar fi ca... te risipesti. Nu asta vrea Mantuitorul de la noi. Si nici sa-i luam apararea lui Kenneth, Danion, Dan Puric, sau dimpotriva, sa-i hulim. El vrea de la noi sa ne desavarsim. Si cum am putea face asta decat CAUTAND si afland in scrierile care au existat cu mult timp inainte de toti cei pe care-i preaslavim acum (si care... n-au devenit sfinti si nici nu cred ca vor deveni!...)
    Am crezut ca, adaugand un gand bun, iti va folosi la ceva, dar din pacate mai rau te inflacarezi. Eu... ma retrag, spunandu-ti ca dar acest stil al tau nu atrage pe cei de care ai nevoie, ci pe cei care mai rau te tulbura.
    Iti recomand - daca tot ai timp - Acest link: http://sfantulioancelnou.trei.ro/carti/Faramiturile_ospatului/Faramiturile_Ospatului.htm
    Aici vei gasi tot ce-ti trebuie pentru a intelege rostul si rolul omului pe lumea asta!

    Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te lumineze cu Intelepciunea Lui!

    C. Roman - Adjud

    RăspundețiȘtergere
  10. Ceea ce ti-ai propus a fost sa discreditezi pe cineva,si eu nu am fost de acord cu acest lucru.
    Si,in privinta desavarsirii,o pot face cautand si in scrierile parintilor si in Biserica si in oamenii de langa noi,nu numai dupa modele prestabilite.
    Dupa aparitia atator de multe carti duhovnicesti,oamenii cred ca stiu multe despre credinta,insa nu vad ca lipsa unor indrumatori reali si a unor exemple ,nu pot suplini varietatea de carti aparute.
    Tu ai crezut ca adaugi un gand bun,eu cred ca gandul tau a avut intentii bune,dar nu e bun,in sensul ca nu exprima realitatea.
    Si ,nu trebuie sa-mi faci recomandari de carti,ca ma citit destule.Omul este ceea ce ramane dupa indepartarea cunostintelor;ceea ce face si spune din sufletul lui,aceea este ceea ce il reprezinta.Asa pilde pot sa dau si eu cate vrei.

    Dumnezeu sa te lumineze si pe tine,frate,dar nu m-ai convins de "ratacirea" lui Kenneth.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pr. Mihail Stanciu, alias Pater Mihail, nu mai e stareţ al Mănăstirii Antim



    Începând de duminică, 25 iulie, Sfânta Mănăstire Antim are un nou stareţ, în persoana Părintelui Protosinghel Vicenţiu Oboroceanu (vezi: http://www.basilica.ro/ro/stiri/manastirea antim din bucuresti are un nou staret.html.)Gurile rele spun că fostul stareţ, Pr. Mihail Stanciu, ar fi fost schimbat nu pentru o purtare dintre cele mai ortodoxe…

    În urmă cu ceva vreme, Părintele Mihail Stanciu, pe atunci stareţ al Mănăstirii Antim, se dezlănţuia frenetic împotriva lui Klaus Kenneth, în tot felul de aberaţii. Nu era prima dată când părintele respectiv se lansa în etichetări care îl depăşeau, nu doar în competenţă teologică, ci şi în bun simţ analitic.

    Prevalându-se, pe atunci, de autoritatea Mănăstirii Lainici, care ar fi avut o opinie separată vizavi de Klaus Kenneth, Pr. Mihail s-a dovedit, încă o dată, nu doar prost informat, ci, mai ales, rău intenţionat. După articolul său, Klaus Kenneth a poposit vreme de patru zile la Mănăstirea Lainici, unde a fost primit cu toată dragostea de întreaga obşte de acolo, părinţii mănăstirii fiind cu totul străini de acuzele ce le fuseseră puse în cârcă de Pr. Mihail. Ba mai mult, Klaus Kenneth a fost invitat să ţină cuvântul de învăţătură în cadrul Sfintei Liturghii din duminica respectivă, în Mănăstirea Lainici (http://www.agnos.ro/blog/2010/05/20/klaus-kenneth-la-manastirea-lainici-mai-2010). Şi, poate nu e lipsit de importanţă să menţionăm că aceeaşi mănăstire, de luni de zile recomandă spre lectură, la spovedanie, cartea Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului. Însă aceste aspecte, ca şi altele, desigur, părintele-blogger „uită” să le menţioneze.

    Din 25 iulie a. c., Părintele Mihail Stanciu a fost „scutit” de o ascultare care îl depăşea mult prea mult, şi anume aceea de stareţ al unei Mănăstiri care merită să fie ctitorită de un părinte echilibrat, cu o adevărată aşezare duhovnicească. Salutăm numirea noului stareţ, Pr. Vicenţiu Oboroceanu, şi suntem încredinţaţi că şi cititorii de bună credinţă îşi vor da seama ce fel de oameni se lansează în acuze, inclusiv la adresa lui Klaus Kenneth…

    În fond, cei care s-au dezlănţuit împotriva lui Klaus sunt doar câţiva: Pr. Mihail Stanciu (care s-a folosit de tot felul de pârghii de autoritate prin corespondenţă, care s-au dovedit total false, şi, dacă e necesar, vom reveni asupra acestor aspecte), fraţii de la Război întru Cuvânt (care se complac, în continuare, sub protecţia unui jenant anonimat pentru statutul de adevăraţi mărturisitori - nu cunoaştem sfinţi mărturisitori care să semneze cu pseudonim! -, în tot felul de oscilaţii contradictorii), Saccsiv (apropo, de când un puşcăriaş pentru evaziune fiscală, care are încă procese pe rol, se poate corija în lider de opinie religioasă?!), Victor Roncea (un tip extrem de dubios, care e mereu simbriaşul cui plăteşte mai bine, care a reuşit de curând să îşi încheie studiile cu remarcabilul său bacalaureat la Ciorogârla), şi cam atât…

    Şi aceasta, în detrimentul unor oameni care chiar au avut cuvinte de apreciere şi binecuvântare pentru Klaus Kenneth: Pr. Sofronie, Pr. Zaharia, Pr. Rafail Noica, înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, personalităţi ale scriiturii religioase ortodoxe.

    Dar despre aceste aspecte, precum şi despre manipularea pe care astfel de personaje o desfăşoară în spaţiul virtual, inclusiv în campania dusă împotriva lui Klaus Kenneth, Editura Agnos intenţionează să publice un studiu pertinent, în care să aducă elemente noi cu privire la cine se ascunde în spatele unor astfel de campanii şi scopurile pe care aceștia le urmăresc.

    Editura Agnos

    RăspundețiȘtergere
  12. C. Roman - Adjud3 august 2010, 16:36

    Dincolo de orice teorii ale unora sau ale celorlalti, ne ramane un singur lucru: folosul duhovnicesc.
    Am spus ca nu-i laud dar nici nu-i hulesc pe cei care au inteles sa faca din viata lor un scop personalizat, intru Hristos. Este alegerea lor, ii priveste. Pe mine ca si mirean ma intereseaza daca si cat imi foloseste ca si indreptar duhovnicesc. Eu raman la parerea ca totul este o risipa si o inflacarare fara rod. Cati dintre cei care merg la conferintele mai-sus-amintitilor, inteleg sa-si schimbe intr-adevar viata? Cati pornesc in cautarea Adevarului din acel moment si care-i Adevarul pe care-l cauta de fapt? Ce e Adevarul? Care alt Adevar mai mare poate fi in afara rugaciunii neincetate, smereniei, iubirii de aproape, Sf. Liturghie, Sf. Spovedanie, Sf. impartasanie... Ce ne aduce nou revelatia lui X care a fost pana nu demult la fel ca mine si ca tine (sau poate mai rau)? In cel mai bun caz ma umple de o falsa impresie ca el deja s-a mantuit si ca este idealul pe care-ar trebui sa mi-l aleg. Dar idealul este Mantuitorul! Pe El trebuie sa-l caut! Unde? NU la conferinte, NU in carti cu autografe si cu autori care confunda contul bancar cu Harul Lui Dumnezeu!
    Fara lipsa de modestie, si eu si tu, nici nu trebuie sa ne strofocam prea mult pentru a scoate carti cel putin la fel de interesante din punct de vedere religios, apoi s-o luam in pascare prin orasele si targuri pentru a ne desavarsi opera noastra religioasa si inmulti talantul cu care credem ca am fost inzestrati. Iti spun ca este mai de folos un mesaj la timpul si la locul potrivit catre un suflet disperat, decat o mie de carti profund religioase pe care NU le cumpara nimeni dintre cei deja rataciti. In plus, tu nu te astepti la recompense materiale (iar daca esti indeajuns de smerit, nici pe celelalte nu le astepti), iar Dumnezeu vede clar ce-i in sufletul tau, te intelege si te iarta mai usor.
    Ce ramane de pe urma lor? Mai mult rau decat bine, mai multa dezbinare decat pace!... Si-atunci, nu ne este noua mai de folos sa ne limitam la sfintii nostri parinti, pe care nu-i combate nimeni?

    Suntem in postul Sfintei Marii. Ca in orice post binecuvantat, s-ar cuveni mai multa pace, mai multa ingaduinta, mai multa rugaciune pentru noi insine. Sa-i lasam, dara, pe cei care au viata pe care si-au ales-o si sa ne vedem de propria noastra valoare interioara pe care s-o punem in slujba Lui Dumnezeu, asa cu se asteapta de la noi, nu cum credem noi ca e bine sa facem...
    "Grija... Grija cea lumeasca, acum sa o lepadam!"...

    C. Roman - Adjud

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu nu ti l-am bagat pe Klaus Kenneth pe gat,tu ai binevoit sa citesti blogul meu si sa faci un comentariu.
    Grija cea lumeasca sa o lepadam,asta se refera la momentele din Sfana Liturghie si probabil prin extrapolare in momentele cand putem fi numai noi si Dumnezeu,in singuratate.
    Dar atat timp cat suntem in lume,facem si judecati,si tu ai inceput prin a face una.Nu erai cu "grija cea lumeasca" cand te-ai aplecat sa-ti exprimi parerea.
    Eu cat il cunosc pe acest om,cred ca are o traire mai autentica decat multi,si decat mine si decat tine,si asta putem invata de la el.
    Eu ,ca si altii semnalez o valoare,asa cum daca semnalam un poet,nu inseamna ca e cel mai bun sau cel mai valoros,dar este o valoare crestina ortodoxa autentica,pe care eu o apreciez.

    RăspundețiȘtergere